Am văzut aseară la ProTV o nouă mostră de jurnalism sportiv de doi bani şi am realizat că există tipare bine definite pentru a face ca o informaţie banală să rezoneze cu dorinţa de senzaţional a unui public îmbătat de braking news-uri şi bombe. Am identificat următoarele etape:

1.  se ia un simbol naţional, preferabil echipă de fotbal .. Steaua să zicem. Dacă nu era disponibilă, probabil se trecea la Simona Halep.
2. sa alege un dezastru cât mai recent, căderea avionului în Ucraina e mană cerească în momentul acesta
3. se face legătura dintre ele. Steaua joacă acasă miercuri cu Stromsgodset (nu se poate scoate nimic din asta) dar dacă se califică va juca cu învingătoarea dintre Dinamo Tbilisi (GEO) – Aktobe (KAZ) – 0-1 în tur – … BINGO
4. la interviu se strecoară întrebarea pregătitoare capcană “cu cine v-ar plăcea să jucaţi în turul următor?” dacă subiectului nu îi cade fisa (nu a fost cazul lui Latovlevici), bagi mura direct în gura intervievatului “ştiţi că veţi zbura prin spaţiul aerian ucrainean …”. Restul, curge de la sine.
5. ai ştire, suspans, dramă. Care analize? Ce investigaţii? Alea “e grele” şi nu faci nici o brumă de rating cu ele.