Daniel Ciuma, victorie importantă la Târgu Jiu

Tags

, , , ,

Așa cum anunțasem într-un articol precedent, Daniel Ciuma urma să se afle la Târgu Jiu în fața celei mai importante provocări din carieră, una de care s-a achitat cu succes vineri seara după o luptă dificilă și plină de suspans. La capătul a 10 reprize extrem de disputate, decizia i-a aparținut pe merit boxerului nostru, care a obținut un succes foarte important pentru ascensiunea sa.

Meciul nu a fost nici pe departe atât de facil cum o arată cărțile de arbitraj, care i-au acordat cu generozitate aproape toate reprizele lui Daniel, venezueleanul Avendano dovedindu-se deținător de drept al palmaresului imaculat cu care a intrat în ringul din Târgu Jiu, 9 victorii din care 7 înainte de limită.

Atletic, tehnic și deosebit de mobil, oaspetele a început curajos, fiind cel care a dictat condițiile în primele trei reprize. Intrat mai greu în meci, Daniel a stat în distanța adversarului, care l-a pistonat cu jabul din mișcare, urmat de combinații în forță. A devenit clar după primele minute că va fi o luptă între boxul tehnic pe deplasare și cel de presiune și forță.

Excelent condus de la colț de Liviu Ungureanu, vâlceanul a apăsat pe accelerație din repriza a patra, a tăiat mult mai bine distanța, ajungând în zona din care și-a putut valorifica eficient puterea loviturilor. Ringul s-a micșorat pentru Avendano, presiunea a crescut și, odată cu ea, au venit și realizările. Românul a reușit să-și fixeze mai des oponentul și, cu un timing peste experiența pe care o are, l-a lovit în momentele potrivite, adunând sistematic puncte și provocând entuziasm în sală cu șarje spectaculoase finalizate în figura adversarului.

Pregătirea fizică i-a permis să rămână la conducerea ostilităților până la finalul meciului, trebuind însă să lupte din greu pentru fiecare centimetru de ring, Avendano rămânând periculos până la gongul final.

Îmbucurător este faptul că Daniel Ciuma nu a câștigat pentru că adversarul a cedat, ci datorită faptului că a găsit răspunsurile necesare împotriva unui boxer care nu i-a oferit nimic gratuit. O victorie extrem de valoroasă care cel mai probabil îl va propulsa între primii 150 de boxeri ai lumii, întregindu-i totodată și a doua stea în ratingul boxrec, lucruri care îi deschid noi orizonturi.

În același timp, performanța de la Târgu Jiu a demonstrat că determinarea, munca grea și oamenii potriviți pot construi rezultate autentice și fără a părăsi granițele României.

Meciul lui Alexandru Marin a fost anulat

Tags

, , ,

În boxul profesionist, contractele sunt scrise cu cerneală, dar viitorul este desenat cu creionul. E sportul în care viitorul poate fi rescris printr-un knockout sau, în afara ringului, printr-un simplu telefon.

Cu doar câteva săptămâni în urmă, totul părea pregătit pentru ceea ce ar fi fost una dintre cele mai importante oportunități ale carierei lui Alexandru Marin. Am dat știrea cu bucurie și așteptam meciul cu interes. Apoi, neașteptat, un comentariu de pe blog mi-a atras atenția că Liam Wilson apare pe cardul galei unde main event este înfruntarea dintre Tim Tszyu și Errol Spence Jr., urmând să îl întâlnească pe fostul campion mondial Stephen Fulton

L-am contactat pe Alexandru, care a confirmat că australianul a ales banii mai mulți și expunerea superioară.

Da, este adevărat. Nu știu exact ce s-a întâmplat. Mi-au schimbat contractul. Cred că nu era pregătit și a preferat să boxeze luna viitoare cu Fulton. Acum sunt în căutări pentru un alt meci. Asta e. Oricum, nu era categoria mea. Trebuia să urc patru categorii de greutate.

Alexandru Marin

Declarația românului spune multe despre realitatea nevăzută a boxului profesionist. În spatele fiecărui meci există negocieri, interese comerciale, manageriale, televiziuni și calcule de risc, ceea ce face ca uneori, un boxer să nu piardă meciul în ring, ci la masa negocierilor.

Alexandru Marin nu a fost învins de Liam Wilson. Pur și simplu, lumea boxului, în cinismul său, a decis că există o poveste mai importantă de spus.

Floyd Mayweather, de la bal la tribunal

Tags

„Ferește-te de cheltuielile mărunte; o scurgere mică va scufunda o corabie mare.”

Benjamin Franklin

În box, reputația este uneori mai importantă decât palmaresul. Campionii își construiesc imperii din victorii, dar publicul cumpără nu doar bilete, ci și povești. Timp de două decenii, puțini au înțeles acest lucru mai bine decât Floyd Mayweather Jr.

El nu a vândut doar box, ci și imaginea omului care putea scoate din buzunar milioane de dolari doar pentru a demonstra că le are. Mașini exotice, avioane private, munți de bancnote afișate pe Instagram și porecla „Money” au devenit parte a brandului său la fel de mult ca titlurile și defensiva care l-au dus la 50-0.

Acum însă, omul care și-a construit legenda pe ideea că banii nu sunt niciodată o problemă se află în centrul unei povești în care problema pare să fie exact aceasta.

Potrivit documentelor judiciare din Nevada, Mayweather se confruntă cu două acuzații penale grave după ce ar fi folosit un cec fără acoperire pentru a cumpăra un ceas de lux în valoare de 200.000 de dolari de la magazinul Gold & Beyond din Las Vegas. Procurorii susțin că fostul campion ar fi știut că nu existau suficiente fonduri disponibile în cont în momentul tranzacției. Acuzațiile sunt de furt de bunuri în valoare de peste 100.000 de dolari și de emitere a unui cec cu intenția de a frauda.

Continue reading

DFS 31 Târgu Jiu: Ciuma vs Avendano, duelul neînvinșilor

Tags

, , , ,

Pe 19 iunie, în Sala Sporturilor din Târgu Jiu, în cadrul galei DFS 31, unul dintre cei mai interesanți pugiliști români ai noii generații va urca din nou în ring. Ion Daniel Ciuma (8-0, 3 KO), elevul fostului campion mondial Leonard Doroftei, îl va întâlni pe venezueleanul Samuel Avendano (9-0, 7 KO) într-un duel programat pe durata a zece reprize și care va avea ca miză centura UBF Intercontinental.

Vâlcean de origine, „The Hammer Hit” și-a construit palmaresul corect în cei trei ani de când a debutat în ringul profesionist. A luptat doar în România, învingând adversari din Republica Moldova, Ucraina, Bosnia, Muntenegru, Ungaria, care l-au întărit pentru adevăratele provocări.

Momentul definitoriu al carierei a venit în vara anului trecut, când l-a învins prin decizie unanimă pe ucraineanul Mykola Nomerovskyi, tot în cadrul unei gale DFS și a cucerit centura europeană UBF la categoria supermijlocie. Atunci, Ciuma a avut de făcut față unui adversar incomod, care a avut suflu și forță în lovituri până la ultimul gong. Nomerovskyi nu i-a făcut cadou nicio repriză boxerului nostru, acesta având de luptat din greu pentru fiecare centimetru de ring.

A arătat disciplină tactică, rezistență la lovituri și capacitate de a gestiona presiunea unui meci important. Fără a pune accent pe artificii și finețuri tehnice, Daniel Ciuma a oferit publicului angajament total, disponibilitate necondiționată la efort, schimburi dure, renunțând în multe momente complet la instinctul de conservare. Victoria l-a propulsat în clasamentele mondiale și i-a deschis totodată orizontul unor noi provocări.

Acum ștacheta a fost ridicată mai sus: adversar mai bine clasat, număr superior de reprize și o centura intercontinentală în joc.

La adversarul lui de vineri, Samuel Avendano, primul lucru care sare în ochi este procentajul de knockouturi foarte bun, șapte victorii din cele nouă fiind înainte de limită. Un procent impresionant de 77,8%, obținut e drept în fața unor oponenți fără rezonanță. Cifrele sugerează un boxer care caută finalizarea rapidă și are încredere în forța sa de lovire. La 23 de ani și cu un asemenea palmares, cu siguranță venezueleanul nu vine doar să bifeze prezența. Ca și poziție este apropiat în clasament de boxerul nostru, ocupând locul 296 la categoria supermijlocie.

Pentru Daniel, acesta este oportunitatea de a demonstra că poate trece de la statutul de campion regional la cel de nume relevant pe scena internațională. Pentru iubitorii nobilei arte, ocazia perfectă să susțină un tânăr sportiv în ascensiune. Mult succes Daniel Ciuma!

Eric Tudor vs. Daniel Evangelista Jr. – Un nou început

Tags

, ,

Încă tânăr la 24 de ani, cu ambiții mari, Eric Tudor întâlnește un veteran mexican care a văzut aproape totul în boxul profesionist. Pe hârtie pare un pas înainte. În realitate, ar putea fi cea mai incomodă noapte a carierei sale, pentru că după două eșecuri, nu își poate permite încă un pas greșit.

Pe 19 iunie, la MGM Springfield din Massachusetts, Eric Tudor și Daniel Evangelista Jr. se întâlnesc într-un duel de șase runde. Boxul are obiceiul de a transforma cele mai simple povești în romane complicate. Așa s-a scris până acum povestea carierei lui Eric Tudor, pornit foarte devreme pe drumul profesionist, dar deturnat de două înfrângeri neașteptate care l-au adus din nou la linia de start.

Crescut în Florida și promovat ani la rând drept unul dintre tinerii cu potențial ai boxului american, Tudor se află acum într-un moment interesant al carierei. Nu mai este o speranță, dar nici certitudine. Prospectul trăiește din promisiuni. aspirantul din rezultate, iar Tudor se află cumva între cele două lumi, încercând să facă saltul.

Pentru român, miza este clară. O victorie nu îi va schimba viața, dar o prestație convingătoare îl poate apropia din nou de nivelul următor. În lumea prospectelor, impresia contează aproape la fel de mult ca rezultatul. Promotorii caută spectacol, fanii emoție, televiziunile povești, iar Tudor trebuie să demonstreze că încă merită investiția.

Continue reading

Jesse Rodriguez devine campion mondial în a treia categorie de greutate după KO-ul devastator aplicat lui Vargas. Orizontul Inoue se apropie

Tags

,

În această dimineață, la Desert Diamond Arena din Glendale, Arizona, Jesse “Bam” Rodriguez a intrat în ring pentru a cuceri titlul WBA la categoria bantamweight și pentru a deveni campion mondial în a treia divizie. A ieșit din ring cu centura, cu încă o victorie înainte de limită și cu promisiunea megafightului cu Naoya Inoue mult mai aproape.

Așa cum am anticipat, Antonio Vargas nu a venit să joace rolul victimei. În primele runde, campionul WBA a arătat exact de ce mulți din anturajul lui Rodriguez considerau acest meci mai periculos decât sugerau cotele. Vargas a folosit jab-ul, a răspuns cu combinații rapide, a dat drumul la brațe și l-a obligat pe Rodriguez să facă pasul în spate de multe ori, copleșit de ploaia de lovituri. Patru reprize s-a mers cap la cap, cu cei doi schimbând pe rând inițiativa și oferind o confruntare extrem de spectaculoasă și competitivă. Rodriguez și-a impus viteza de execuție și deplasarea superioară, Vargas, volumul de lovituri și alonja.

După patru runde echilibrate, Rodriguez a reușit să facă rezumatul stilului lui Vargas. Distanța s-a micșorat. Unghiurile au devenit mai mici. Presiunea s-a intensificat. Apoi BOOOM. În runda a cincea, un croșeu devastator de stânga îl pune la podea pe Vargas. Ca de atâtea alte ori în care a ascultat numărătoarea arbitrului, credința îl ridică și acum și continuă. Dar nu pentru mult timp, diferența de clasă fiind insurmontabilă în rundul următor când o combinație lungă începută la corp și terminată pe bărbia lui Vargas îl lasă fără picioare, răspuns și opțiuni.

După meci, Rodriguez nu a evitat întrebarea pe care toată lumea o avea pe buze. Naoya Inoue.

Sunt pregătit “, a transmis americanul când a fost întrebat despre posibilitatea unei confruntări cu superstarul japonez. Promotorul Eddie Hearn a dus mesajul mai departe, afirmând că un astfel de meci este inevitabil dacă circumstanțele se aliniază.

În box, cuvântul “inevitabil” este periculos. Multe meciuri considerate inevitabile nu au avut loc niciodată. Având însă în vedere minunile pe care banii le-au realizat în ultimii ani în box, există și acum motive să credem că posibilul este mai realizabil decât imposibilul.

Inoue continuă să domine listele pound-for-pound. Rodriguez tocmai a demonstrat că și-a dus cu succes viteza, reflexele și instinctele de luptător de elită la noua categorie.

Antonio Vargas a fost obstacolul. Jesse Rodriguez l-a depășit, iar drumul către Naoya Inoue nu mai pare doar o idee de marketing și poate că aceasta este cea mai mare victorie a serii. Ci faptul că, după șase reprize, lumea boxului a început să creadă că “Bam” Rodriguez are loc în aceeași conversație cu “Monstrul” Inoue.

Flavius Biea, învins prin TKO de Ferdinand Pilz după cinci reprize în Germania

Tags

, , ,

Sâmbătă seara, la Flensburg, povestea lui Flavius Biea nu a fost scrisă de arbitru, statistici și nici măcar de Ferdinand Pilz, ci de timp și uzură. A rezistat din voință și a boxat din amintiri atât cât corpul i-a permis să o facă, apoi, când daunele au depășit beneficiile, a oprit lupta.

În condiții normale și în timpuri mai bune, Pilz ar fi fost o misiune ușoară. Neamțul a afișat o ținută ciudată în ring, lovituri a căror dinamică ar putea fi cu greu încadrată în disciplina box și o tehnică lipsită de eleganță sau rafinament. Însă boxul nu este concurs de stil, ci unul de eficiență.

Compensând lipsa abilităților pugilistice cu rigurozitate și perseverență, Pilz a reușit să-și impună plusurile de la capitolele condiționare și forță brută obținând în cele in urmă rezultatul dorit. Adevărul este că deși amândoi au lovit puternic în cele 15 minute, urmele s-au văzut doar pe fața lui Flavius. Și asta a începând deja din rundul al doilea, culminând cu deschiderea arcadei ochiului stând în rundul următor.

Chiar într-o seară dificilă, au existat și secvențe care au reamintit publicului de ce Flavius Biea a fost ani la rând unul dintre cei mai respectați profesioniști români. Boxerul nostru a avut momente bune, contre reușite în plin, dar nu a fost capabil să le lege în secvențe mai lungi pentru a putea revendica reprizele.

Boxul este, în esență, o conversație între prezent și trecut. Fiecare luptător intră în ring cu toate victoriile sale. Dar și cu toate războaiele pe care le-a purtat de-a lungul timpului.

Sâmbătă seara, Ferdinand Pilz nu a demonstrat că este un boxer mai talentat decât Flavius Biea, ci doar că, în acest moment al carierelor, a fost omul mai proaspăt, mai disciplinat și mai capabil să execute planul de luptă.

Pentru Flavius, înfrângerea de la Flensburg nu șterge anii în care a reprezentat cu demnitate boxul profesionist românesc pe scene internaționale. Ea ridică însă inevitabil întrebarea pe care niciun boxer nu dorește să o audă și pe care fiecare boxer este obligat să o înfrunte la un moment dat: nu dacă poate continua, ci dacă mai are sens să continue. În box, aceasta este întotdeauna cea mai grea luptă și care nu se poartă între corzi.

Fonz Alexander sau nobilii necunoscuți ai boxului

În box, există campioni, pretendenți, vedete și apoi există oamenii fără de care niciunul dintre cei de mai sus nu ar exista. Li se spune journeymen sau într-o traducere aproximativă, zilieri.

Dacă vrei să înțelegi ce înseamnă cu adevărat această profesie, poți începe cu numele lui Fonz Alexander. La prima vedere, recordul lui pare o greșeală de tipar: 10 victorii, 183 înfrângeri, 2 egaluri, 195 de meciuri profesioniste, 892 de reprize disputate. Pentru cineva care nu înțelege boxul, aceste cifre par dovada eșecului. Cei care însă cunosc fenomenul, știu că aceasta este dovada supraviețuirii.

Pentru că un journeyman nu este plătit să fie campion. El este plătit să apară și să încaseze. Bani puțini și pumni mulți. Să accepte meciuri în ultimul moment, să urce în mașină dimineața și să conducă sute de kilometri, să intre în ring în orașul adversarului, să lupte în fața publicului ostil, să asculte prezentatorul pronunțând numele adversarului cu entuziasm și pe al lui cu indiferență și să reziste.

Multe dintre vedetele britanice ale ultimului deceniu au împărțit ringul cu Alexander. El a fost acolo pentru a le testa caracterul, condiția fizică și profesionalismul. Nu pentru a le lua locul, ci pentru a le obliga să și-l merite. La zece dintre ei le-a tăiat aripile. În ciuda numărului mare de înfrângeri, de regulă procentajul knockouturilor acestor zilieri este unul ridicat, uneori singura metodă de a-și face dreptate fiind aceea de a pune adversarul la podea definitiv.

Există o regulă nescrisă în box: pentru a ajunge campion, mai întâi trebuie să treci de câțiva journeymani. Acești veterani au văzut totul. Campioni mondiali la debut, pretendenți care au dispărut la prima înfrângere, talente uriașe irosite. Ei au dat aripi dar au și ruinat visuri.

Fonz Alexander a petrecut mai bine de un deceniu făcând exact asta. Nu va apărea în clasamentele pound-for-pound și nici nu va fi introdus în Hall of Fame. Există însă o formă aparte de respect în lumea boxului de care el și alții ca el se bucură, iar ea nu poate fi cumpărată cu centuri. Este respectul celor care știu cât de greu este să urci în ring de aproape două sute de ori. Să fii lovit, să pierzi în mod repetat și totuși să te întorci pentru a o face din nou săptămâna următoare.

Caracterul lor nu se găsește în coloana victoriilor, ci în cea a prezentărilor la gong. Pentru că uneori, în box, curajul nu înseamnă să câștigi, ci să înfrunți adversitatea și să continui.

Omul care a refuzat să rămână învins. Povestea incredibilă a lui Quirino Garcia

Tags

„Este mai ușor să treci de la eșec la succes decât de la scuze la succes ”

John Maxwell

Oricât ar fi de cuprinzătoare, de cele mai multe ori statisticile nu pot spune întreaga poveste. Un palmares îți poate arăta de câte ori a pierdut un om, dar nu îți prezintă suferințele sau trăirile generate de fiecare înfrângere și nici frământările din spatele încercărilor de a reveni.

Se spune că orice revenire extraordinară începe exact în momentul în care renunțarea pare cea mai logică alegere, iar dacă boxul a produs vreodată un simbol al perseverenței, atunci acel om este Quirino Garcia.

La începutul carierei sale, palmaresul lui arăta ca o condamnare: 0 victorii, 18 înfrângeri. De optsprezece ori a urcat treptele ringului. De optsprezece ori a coborât fără ca arbitrul să-i ridice mâna. Pentru majoritatea boxerilor, acolo se termină povestea. Promotorii încetează să mai sune, oportunitățile dispar, apropiații îți spun, poate cu bune intenții, că ar trebui să cauți alt drum.

Boxul este un sport nemilos. Iubește învingătorii și îi uită repede pe cei care nu reușesc. Quirino Garcia a refuzat să accepte verdictul. A continuat să se antreneze, să alerge dimineața, să creadă, și, poate cel mai important, a continuat să urce în ring. Există o forță extraordinară în acest lucru aparent banal. Să continui să apari atunci când nimeni nu te mai așteaptă, să visezi atunci când realitatea îți oferă doar motive să renunți, să lupți atunci când lumea întreagă îți spune că nu mai are sens. Este ușor să ai încredere după o victorie. Este ușor să vorbești despre ambiție atunci când lucrurile merg bine. Dar este nevoie de un caracter rar pentru a privi un palmares de 0-18 și să te vezi în continuare un viitor campion.

Continue reading

Flavius Biea revine în ring. Unde se poate vedea meciul?

Tags

, , ,

La finele acestei săptămâni, Flavius Biea își pune palmaresul la bătaie în fața neamțului Ferdinand Pilz, boxer de 34 de ani, clasat pe locul 63 în clasamentul boxrec al categoriei mijlocii, cu un palmares de 27 de victorii, 21 obținute înainte de limită și 1 înfrângere, prin KO, la starul canadian Steven Butler, în singura ieșire din afara granițelor germane.

Din start e lesne de observat că meciul este făcut pentru neamț, Flavius fiind adus pentru palmaresul foarte bun (24 de victorii și doar 2 înfrângeri) pe care îl are. Dacă ar fi să analizez în termeni de calitate a oponenților, Flavius ar fi avantaj, neamțul petrecându-și toată cariera în lupte cu sportivi din eșaloane inferioare valoric. Doar că ultimele evoluții ale românului, catastrofa numită Josh Kelly și înfrângerea la Daniel Corbeanu, nu sunt în măsură să umfle foarte tare balonul încrederii într-un rezultat pozitiv.

Deși Flavius declară că revenirea în ring este pentru suflet, inclin să cred că o mai mare pondere în această decizie o are bursa oferită de nemți. Și adevărul este că, la cât s-a străduit familia Biea în ultimii ani să mențină aprinsă flacăra boxului profesionist românesc, merită să îi fie recompensat efortul. Păcat că e nevoie pentru asta să intri în ringuri ostile și în condiții defavorabile.

Referitor la rezultatul luptei, din punctul meu de vedere, orice altceva decât o înfrângere prin KO în primele runde ar fi o performanță pentru boxerul nostru, care are nevoie de o gură de oxigen pentru a-și putea duce la final o carieră construită cu greu, în vremuri complicate și într-o țară în care boxul profesionist este mai degrabă o glumă tristă decât un mod de asigurare a subzistenței pentru practicanții nobilei arte.

Gala în care luptă Flavius Biea și care are cap de afiș partida dintre Freddy Kiwitt (29-3-0) și Henry Kasunja (13-1-1), va fi transmisă de platforma DAZN, sâmbătă 13 iunie începând cu ora 20. Succes Flavius!