În box, există campioni, pretendenți, vedete și apoi există oamenii fără de care niciunul dintre cei de mai sus nu ar exista. Li se spune journeymen sau într-o traducere aproximativă, zilieri.

Dacă vrei să înțelegi ce înseamnă cu adevărat această profesie, poți începe cu numele lui Fonz Alexander. La prima vedere, recordul lui pare o greșeală de tipar: 10 victorii, 183 înfrângeri, 2 egaluri, 195 de meciuri profesioniste, 892 de reprize disputate. Pentru cineva care nu înțelege boxul, aceste cifre par dovada eșecului. Cei care însă cunosc fenomenul, știu că aceasta este dovada supraviețuirii.

Pentru că un journeyman nu este plătit să fie campion. El este plătit să apară și să încaseze. Bani puțini și pumni mulți. Să accepte meciuri în ultimul moment, să urce în mașină dimineața și să conducă sute de kilometri, să intre în ring în orașul adversarului, să lupte în fața publicului ostil, să asculte prezentatorul pronunțând numele adversarului cu entuziasm și pe al lui cu indiferență și să reziste.

Multe dintre vedetele britanice ale ultimului deceniu au împărțit ringul cu Alexander. El a fost acolo pentru a le testa caracterul, condiția fizică și profesionalismul. Nu pentru a le lua locul, ci pentru a le obliga să și-l merite. La zece dintre ei le-a tăiat aripile. În ciuda numărului mare de înfrângeri, de regulă procentajul knockouturilor acestor zilieri este unul ridicat, uneori singura metodă de a-și face dreptate fiind aceea de a pune adversarul la podea definitiv.

Există o regulă nescrisă în box: pentru a ajunge campion, mai întâi trebuie să treci de câțiva journeymani. Acești veterani au văzut totul. Campioni mondiali la debut, pretendenți care au dispărut la prima înfrângere, talente uriașe irosite. Ei au dat aripi dar au și ruinat visuri.

Fonz Alexander a petrecut mai bine de un deceniu făcând exact asta. Nu va apărea în clasamentele pound-for-pound și nici nu va fi introdus în Hall of Fame. Există însă o formă aparte de respect în lumea boxului de care el și alții ca el se bucură, iar ea nu poate fi cumpărată cu centuri. Este respectul celor care știu cât de greu este să urci în ring de aproape două sute de ori. Să fii lovit, să pierzi în mod repetat și totuși să te întorci pentru a o face din nou săptămâna următoare.

Caracterul lor nu se găsește în coloana victoriilor, ci în cea a prezentărilor la gong. Pentru că uneori, în box, curajul nu înseamnă să câștigi, ci să înfrunți adversitatea și să continui.

Cadoul de Craciun pentru fanii boxului poate e o parere exagerata insa astazi la Riyadh,Arabia Saudita am avut parte de o noua gala sub bannerul Ring Magazine si anume Ring V:Noaptea Samuraiului,totul bineinteles cu banii sauditi al lui Turki Alalsheikh si delegat ca promotor a fost Hearn.

O gala cap de afis cu 2 boxeri in top 10 pound for pound in lume aflati la ultimul pas inaintea unui mega meci anul viitor.

In primul meci fostul campion mondial de juniori Reito Tsutusmi(4-0,3 KO) a trecut prin KO in repriza a 4-a de mexicanul Leobardo Quintana(12-2,5 KO).

Multe nu sunt de zis,a fost un scurt razboi mexicano-japonez insa as zice ca ca cel poreclit Tsumi mai are mult de lucru pana la elita,e prea usor de gasit si cam oricine pune manusa pe el si nu greu.Se prea poate ca atunci cand creste in clasa sa piarda.