O repriză a reușit Daniel Buciuc să controleze acțiunea în fața britanicului Louis Greene în cadrul galei Zuffa Bozing 10 desfășurate la Dublin. Planul cu care boxerul nostru a intrat în ring a fost unul bun, dar mijloacele pentru a-l susține s-au dovedit insuficiente. Daniel a început bine meciul, a lucrat curat cu brațul din față, a controlat distanța și a impus ritmul. Pentru o repriză, planul lui a funcționat exact așa cum trebuia să funcționeze un plan de meci împotriva unui adversar de presiune: ține-l la distanță, punctează, nu-l lăsa să intre aproape.
Apoi Greene a găsit răspunsurile. A crescut presiunea, a scurtat distanța, și-a găsit unghiurile din care loviturile lui de forță deveneau relevante, mutând meciul pe terenul lui. Daniel nu a mai reușit să reproducă siguranța din debutul luptei. Loviturile de întâmpinare ale lui nu au avut greutatea necesară nici să-l oprească pe englez, nici măcar să-i întârzie asalturile, iar din a doua repriză înainte, inițiativa a rămas aproape în întregime la adversar.
Partener de sparring al lui Conor Benn, Greene este obișnuit cu ritmul intens și agresivitatea. Benn îl descrisese după victoria împotriva lui Jack McGann drept un boxer puternic și flămând. Împotriva lui Buciuc, aceste două calități au contat mai mult decât rafinamentul tehnic, englezul refuzând să ia parte la partida de șah pe care Daniel i-o pregătise și preferând să răstoarne pur și simplu masa.
Din repriza a treia, meciul s-a mutat aproape definitiv pe terenul favoritului local, care a presat fără prea mult respect pentru loviturile care veneau din sens opus. A intrat în distanța medie, apoi în cea scurtă, unde putea lovi cu forță la corp și la cap. Buciuc a început să consume energie pentru a evita lupta, nu pentru a o controla.
Continue reading
Ring Magazin 