O ştire de senzaţie a făcut ieri ocolul presei naţionale. Audienţa partidei de fotbal Steaua – Gaz Metan Mediaş a fost zero pe publicul comercial. În funcţie de interese şi patimi, informaţia a fost disecată şi analizată pe toate feţele, fiecare încercând să ofere explicaţii sau conotaţii.

Adevărul, ca mai întotdeauna, e crud şi se află pe undeva pe la mijloc. Este deja un lucru demonstrat că fotbalul românesc a ajuns la un nivel minim de spectacol şi valoare. Încet încet lumea se prinde că ceea ce vede nu e altceva decât un teatru de păpuşi cu sforari versaţi care au găsit modalităţi de a face contraperformanţa rentabilă. Susţinut artificial şi umflat intens cu pompa mediatică,  “afacerile” se fac păcălind echipele din afară să ne cumpere talentele momentului, care odată ajunse acolo nu se mai ridică nici la nivelul băncilor de rezerve. Mai sunt pariurile, drepturile TV supraevaluate … Şi ca în cazul oricărei bule speculative, vine momentul adevărului, când ea se sparge în capul naivilor care au cumpărat ultimii iluzia.

Unul din foştii mei antrenori, spunea că nu e drept ca lumea să se plângă că preţul biletelor este mare. Sportul e artă şi trebuie tratat ca atare. Dacă artiştii nu se ridică la înălţimea rolului, atunci ei trebuiesc scoşi din scenă şi aduşi alţii. Dar nu ai acest drept decât dacă ţi-ai plătit cinstit biletul de intrare.