Aşa cum anunţam săptămâna trecută, primul meci al lui Lucian Bute sub conducerea antrenorului Freddie Roach va fi contra argentinianului Roberto Feliciano Bolonti (35-3-0). Cu ceva mai bine de două luni până la înfruntare, toate necunoscutele preliminare au fost rezolvate. Lucian are antrenor, plan de pregătire şi în cele din urmă şi adversar.

Ce mă nedumereşte pe mine este o continuitate a lipsei de realism şi a unor declaraţii incosistente din partea lui Lucian. După dezastrul cu Froch, a pus placa cu “vreau revanşa”, deşi era evident că englezul nu mai era interesat de un rematch şi oricum ar fi câştigat zece meciuri din zece. Apoi, în loc să se aplece cât mai realist asupra cauzelor eşecului, a schimbat textul cu “voi fi din nou campion mondial”, într-un moment în care la light heavyweight, categoria la care luptă acum, topurile sunt ocupate de Adonis Stevenson, Bernard Hopkins şi Sergey Kovalev, boxeri împotriva cărora Lucian nu are nici o şansă până nu dovedeşte competitivitate în evoluţii. Al treilea derapaj a constat în preambulul anunţării oponentului din decembrie. Între “va fi un adversar de top, clasat la toate versiunile şi meciul va fi sau unul eliminatoriu ori pentru centura WBC International” şi “Roberto Feliciano Bolonti” este o distanţă foarte foarte mare.

Sunt lucruri care chiar dacă au rolul lor în mecanismul de promovare, nu aduc nimic bun la final. Boxul lucrează cu realităţi şi cu certitudini iar realitatea este că fanii boxului aşteaptă de la Lucian Bute altfel de declaraţii şi în mod cert altfel de evoluţii. Acum, mai mult ca niciodată, Lucian trebuie să se redescopere, să redobândească plăcerea de a boxa, să păşească în ring cu încredere şi să ne arate că încă mai are un cuvânt de spus în boxul profesionist.

Au mai rămas 67 de zile.