Acest articol vine ca o extensie la cel care dezvolta factorii de risc, urmând să trateze lucrurile din punctul de vedere al alimentaţiei/medicaţiei sportivului. Fără discuţie că sângerările sunt un lucru obişnuit în sporturile de contact. Chiar şi Floyd Mayweather, mare maestru internaţional al defensivei, a plătit cu sânge curajul de a sta la bătaie cu Marcos Maidana. Că survin accidental sau în urma unor lovituri, este de dorit ca efectul lor asupra evoluţiei sportivului să fie minim. O rană care sîngerează abundent poate sabota o muncă de luni de zile. Desigur că există componenta genetică, care predispune la răniri sau la deficienţe de coagulare dar nu am să vorbesc despre ea, preferând să mă aplec spre aspectelor asupra cărora putem decide într-o oarecare măsură. Dacă nu vom reuşi să împiedicăm în totalitate sângerările, măcar să le limităm efectele.

În articolul mai sus menţionat am adus în discuţie medicamentele care acţionează împotriva coagulării sângelui, la care sportivii ar trebui să fie cu băgare de seamă mai ales înainte de competiţii. Includ aici banala aspirină (acid acetisalicilic) şi Advilul. Acestora li se adaugă câteva din alimentele şi suplimentele care influenţează, chiar dacă în limite mici, timpul de coagulare şi care consumate în exces sau combinate cu medicamente cu acelaşi efect, pot dăuna luptătorului din ring.

Ginkgo biloba, usturoiul, saw palmetto sau acizii graşi omega 3, sunt de cele mai multe ori privite doar prin prisma efectelor pozitive pe care le au asupra organismului uman şi care nu sunt deloc puţine (creşterea imunităţii, reducerea inflamaţiilor, îmbunătăţirea circulaţiei, a recuperării după efort, îmbunătăţirea memoriei, etc..). Ele au însă în comun şi un lucru mai puţin dorit de sportivii implicaţi în sporturile care predispun la sângerări şi anume efectul anticoagulant. Chiar în cazul persoanelor care nu fac sport dar suferă de tulburări de coagulare sau sunt sub medicamentaţie cu efect anticoagulant, consumul lor nu este recomandat. Un timp de coagulare prelungit peste limita normală nu este de dorit în nici un caz pentru un sportiv practicant al unui sport de impact.

Recomand o atenţie sporită la acest tip de alimente, să fie evitat excesul mai ales în apropierea competiţiilor şi să se  limiteze aportul la sursele naturale acolo unde este posibil (pentru omega 3 – peşte, seminte de in, cânepă).

Poate părea inutil să discuţi de nutriţie într-un sport în care subzistenţa şi sărăcia sunt la ordinea zilei. O fac în speranţa unor vremuri mai bune, în care  preocupările pentru echiparea, alimentaţia şi antrenamentul sportivului vor fi principalele ocupaţii ale celor mandataţi să conducă destinele boxului autohton.