Lucian Bute a anunţat într-o conferinţă de presă că intenţionează să revină puternic în 2015, infirmând informaţiile referitoare la retragere. “Vreau sa continui. Doresc să revin în ring. Am nevoie de puţin timp, deoarece accidentarea m-a afectat şi din punct de vedere mental nu doar fizic. Am cheltuit o mulţime de bani (cantonament, antrenor, parteneri de antrenament) dar lucruri din acestea se mai întâmplă şi nu ai ce să faci. Trebuie să accept situaţia chiar dacă doare. Deja am programare la doctori în zilele următoare pentru a afla mai multe despre această accidentare“.

Managementul său discută de un meci cu Mikkel Kessler în 2015, ceea ce ar fi în opinia mea o strategie de tip kamikaze. De fapt, în acest moment lucrurile sunt complicate oricum le-ai privi iar variantele de lucru sunt două: una ar necesita răbdare şi investiţii până Lucian şi-ar recăpăta încrederea în sine zdruncinată pe ringul din Notthingham, iar a doua, mult mai probabilă e aruncarea lui în arenă cu leii, obţinerea unui ultim profit important şi în cazul unui eşec, retragerea mai mult sau mai puţin onorabilă.

Cariera lui Lucian suferă de mai multă vreme de un sindrom prezent în întreg boxul românesc şi anume lipsa de realism. Alimentarea speranţelor unui public exigent cu planuri nerealiste sau repetarea obsesivă a unor lozinci (“voi deveni din nou campion mondial” sau “obiectivul nostru este câştigarea a cinci medalii”, etc..) nu face decât să amâne o vreme implacabila aterizare forţată în realitate. Din păcate, de cele mai multe ori, nici aceasta nu ne trezeşte.