Tags

Am scris un articol similar şi după Campionatul European, în care am încercat să trag un semnal de alarmă cu privire la perspectivele pe care le are boxul feminin românesc. Atunci nu am fost auzit din cauza şampaniilor care celebrau cele cinci medalii obţinute. Nu îmi fac speranţe nici acum că va fi altfel. Chiar dacă atmosfera nu mai e de sărbătoare pentru că din păcate predicţiile mele s-au adeverit şi venim din Coreea cu tolba goală, strategia pentru eşec este bine pregătită. Ghinionul, arbitrii sau soarta de naţiune veşnic oprimată sunt motivele care tronează în fruntea explicaţiilor. Nimic despre consistenţa planului de pregătire, progrese, regrese sau alte “nimicuri” din acestea.

Voi încerca în cele ce urmează o analiză a ceea ce s-a întâmplat la Jeju, bazată pe fapte şi nu pe promisiuni, pe evoluţii şi nu pe supoziţii. O fac în speranţa că odată şi odată va exista cineva care să asculte glasul raţiunii şi să vrea cu adevărat performanţă în boxul românesc.

Aşa cum am mai spus, am pornit spre mondiale cu un lot subţiat valoric după plecarea Ioanei Mera. Competiţia nemaiţinându-se pe teren prielnic, nu trebuia foarte multă logică pentru a-ţi da seama că medaliile vor fi mult mai greu de obţinut. Nu şi pentru stafful naţionalei care visa cu ochii deschişi (vezi articol).

Lotul României a fost următorul: Steluţa Dută (48 kg – 34 de concurente), Melinda Pantiş (51 kg – 32 de concurente), Nechita Claudia (54 kg – 34 de concurente), Lăcrămioara Perijoc (57 kg – 33 de concurente), Sitar Simona (64 kg – 27 de concurente), Stancu Cristina (69 kg – 24 de concurente), Radu Florina (81 kg – 16 concurente) şi Luminiţa Turcin (+81 kg – 12 concurente).

Pentru a evita interpretările, am să iau fiecare componentă a lotului pe rând şi o să încerc să-i caracterizez evoluţia:

  • Steluţa Duţă – meciul 1: câştigă la puncte 3-0 cu reprezentanta Suediei, Ronnlund Elin, o partidă nu foarte uşoară dar pe care a controlat-o pe întreaga  durată; – meciul 2: căştigă la puncte 2-0 cu chinezoaica XU Shiqi; chinezoaica i-a permis Steluţei să-şi facă jocul iar aceasta a profitat dominând clar trei din cele patru reprize. meciul 3: pierde la puncte 0-3 la KYZAIBAY Nazym din Kazahstan clar în opinia mea, trei reprize fiind dominate de kazahă şi doar una de sportiva noastră. Pe ansamblu, Steluţa şi-a respectat statutul, a luptat cu inima dar din păcate nu a putut să ajusteze strategia în partida care curgea împotriva ei.
  • Melinda Pantiş – meciul 1: pierde 0-3 la ISHANGULIYEVA Merjen din Kazakhstan; Impinsă de concurenţă la o categorie nenaturală, deşi a luptat eroic, Melinda a fost învinsă în primul rând de diferenţa fizică dintre ea şi adversară.
  • Nechita Claudia – meciul 1 căştigă clar în faţa unei adversare inferioare fizic şi tehnic, 3-0 Garcia Khen Karyn (GUATEMALA); meciul 2 pierde 0-2 la TAS Ayse din Turcia. Din evoluţia Claudiei, am văzut doar prima partidă, una câştigată fără drept de apel.
  • Lăcrămioara Perijoc – meciul 1 căştigă TKO 4 la MATHAHA Nthabeleng din Lesoto; meciul 2 câştigă 3-0 BASUMATARY Pwilao (India); meciul 3: pierde 1-2 la MESIANO Alessia din Italia; Lăcrămioara cred că e singura din lotul nostru care se poate plânge că a fost întradevăr nedreptăţită şi privată de medalie. Cu trei evoluţii constant bune ar fi meritat, şi cu puţin noroc ar fi putut obţine mai mult. Are tot ce e nevoie ca să facă performanţă. Dacă va găsi în aceste nedreptăţi consecutive motivul pentru a trage şi mai tare la sală, nu se poate să nu spargă ghinionul,
  • Sitar Simona –  meciul 1 căştigă 2-1 norocos cu Camilla Skov Jensen din Danemarca într-o partidă încâlcită a cărei decizie putea fi dată oricăreia dintre sportive; meciul 2  o învinge clar cu 2-0 pe CHEARINO Destiny din SUA, decizia de egalitate a unuia dintre arbitrii fiind una din aberaţiile de arbitraj ale acestui campionat; meciul 3 pierde fără drept de apel cu 0-3 la RYAN Sandy (ENG) un meci al cărui singur punct pozitiv este că Simona l-a terminat în picioare. Per ansamblu ea este una dintre membrele lotului care şi-a depăşit condiţia marginală. Cu un stil încă deficitar, a scos din concurs reprezentantele Danemarcei şi Statelor Unite. Are nevoie de multă muncă specifică  pentru a corecta capitolele la care are lacune evidente (jocul de picioare, mobilitatea trunchiului, lovitura cu braţul din spate).
  • Stancu Cristiana – meciul 1 pierde 0-3 GRACE Clare (Irlanda). Un meci şi o sportivă pe care s-au insistat mult din partea celor care o susţin. Cu un PR foarte bun dar fără experienţă, Cristiana a evoluat mai slab ca la europeanul de la Bucureşti. De altfel, cred că lipsa experienţei şi a prospeţimii fizice au fost principalii factori care au stat în calea unei evoluţii mai bune. După o primă repriză bună, pe care a câştigat-o cu irlandeza, Cristiana scade tempoul în cea de-a doua, se angajează în lupta de aproape, care nu o avantajează şi, în plus, pare obosită; scutură braţele şi respiră greu, semne clare că nu şi-a dozat efortul corespunzător. Repriza a treia este tot a irlandezei, care profitând de lipsa de mobilitate a Cristianei, iniţiază majoritatea atacurilor. Ultima rundă, una echilibrată, este furată pe final de irlandeză care în ciuda accidentării e mai activă. Un sfat în loc de concluzie, adresat celor care-i conturează cariera: renunţaţi la scuze şi lamentări, lăsaţi sportiva să se pregătească pentru victoriile dîn ring.
  • Radu Florina – meciul 1 pierde 0-3 la Svetlana Kosova din Rusia. Stilul de luptă al Florinei, caracterizat de multă determinare dar predictibil, a fost contracarat cu uşurinţă de o adversară mai tehnică. Pasul lateral sau în spate şi boxul din unghiuri au dejucat de multe ori atacurile unidirecţionale ale Florinei.
  • Luminiţa Turcin – meciul 1 pierde 0-3 la KUNGEIBAYEVA Lazzat (KAZ). În ceea ce o priveşte pe Luminiţa Turcin, mi-am prezentat deschis reţinerile faţă de categoria la care luptă iar ceea ce am spus după europene din păcate s-a mai adeverit o dată la Jeju. Luminiţa nu a putut compensa prin tehnică handicapul fizic şi a pierdut în faţa unei sportive inferioare valoric dar care a ştiut să profite de atuurile cu care a înzestrat-o natura.

Ca şi concluzii ce privesc întregul, aş putea spune că acest campionat ne-a aşezat în banca potrivită. E un lucru pozitiv că avem un lot conturat, că fetele s-au obişnuit cu atmosfera competiţiilor importante, dar dacă vrem mai mult, trebuie să facem mai mult. Pregătire fizică profesionistă, alimentaţie adecvată cu toţi factorii implicaţi (nutrienţi, suplimentare, recuperare etc..) analize tehnico-tactice detaliate şi personalizate şi toate celelalte aspecte care asigură condiţiile obţinerii de rezultate. Fuga orbească după justificări doar pentru a da seamă superiorilor, nu face decât să amâne momentul adevărului. NU NE FURĂ NIMENI. Ne furăm mult mai tare atunci când din dorinţa de a mai sta o vreme pe scaunele comode refuzăm evidenţa şi ne alimentăm cu iluzii trăind într-o realitate paralelă dar falimentară pe termen lung, când lupta în boxul românesc e mult mai acerbă în afara ringului, când nedreptăţim sportivi doar fiindcă nu fac parte din tabăra sau zona de ţară potrivită sau când acceptăm să ne ameţim cu aburii vremurilor de glorie în loc să trim demn realitatea. Boxul s-a schimbat, cu tot ceea ce ţine de el. Neacceptând acest lucru, în scurt timp vom vorbi despre medalii la un timp din ce în ce mai trecut.