Tags
Voi face un rezumat al unui articol (originalul aici) apărut în ziarul britanic Telegraph şi în care “prietenul” nostru Carl Froch lasă moştenire câteva sfaturi utile celor care de voie sau nevoie îmbrăţişează cariera de boxer. Cine are urechi, să audă, cine are ochi, să vadă:
1. Semnezi ca să devii alergător semi-profesionist. “Uram alergarea dar când ajungi la acest nivel, dacă nu eşti pregătit să alergi ca un semi-profesionist, poţi foarte bine să renunţi. Alergarea este miezul în jurul căruia toate celelalte se construiesc. Alerg de 5 ori pe săptămână, de la sprinturi de 80 de metri până la cros de 10 kilometri.”
Voi scrie despre alergare un articol viitor, fiindcă lucrurile sunt relativ clare în cazul boxului. În principiu este vorba de a stabili un echilibru între frecvenţă – distanţă – intensitate.
2. Ar fi bine să ai o bărbie de granit “Pentru mine, sunt doar două tipuri de boxeri: cu bărbie de sticlă sau granit. Dacă eşti din prima categorie, te vei prăbuşi la primul pumn puternic. Dacă în schimb ai o bărbie solidă, aşa cum am eu, eşti de neclintit. Nu contează cât te antrenezi sau cât de tehnic eşti. Dacă nu eşti rezistent, nu vei câştiga.”
Din nefericire, noi românii am aflat pe pielea lui Lucian Bute cât adevăr este în cuvintele lui Froch.
3. Leagă-ţi cu grijă mâinile – “Dacă vei lovi ca un profesionist, ar trebui să-ţi ia 45 de minute punerea protecţiilor. Cei mai mulţi sar direct pe mănuşi şi lovesc sacul. Eu dacă aş face asta, mi-aş rupe fiecare os al mâinii.”
4. Greutatea merita – “Natural sunt pe la 85 de kilograme dar pentru lupte trebuie să ajung la 76. Boxul e un sport guvernat de greutate. Ca să-ţi atingi obiectivele trebuie ca pe lângă antrenamente să renunţi la zahăr, grasimi, mâncat târziu, în general la orice lucru care poate contribui la acumularea de greutate.”
5. Ai grijă de tine – “Ca boxer profesionist, trebuie să fii conştient că asta e meseria ta. Ea îţi va plăti facturile şi îţi va dicta nivelul de trai. Având în vedere asta, trebuie să fii nebun să-ţi asumi riscuri care pot pune în pericol cariera şi capacitatea de a lupta. Îmi plăcea să merg cu motocicleta şi chiar daca mai am în garaj o Honda, ar trebui să fiu nebun să o folosesc. Poate părea dur, dar boxul nu este ca fotbalul unde poţi sta o jumătate de sezon pe banca şi să fii plătit în tot acest timp. În box dacă nu lupţi, nu iei banii.”
Magazin de ring 
Ma rog nu zice nimic nou Froch.
Alergatul,barbia,mentinerea greutatii,fasele la maini sau forma dintre meciuri sunt chestii care putea fi descrise si acum 100 de ani ca find chestii de baza.
@Eu – Interesant in box e ca desi lucrurile spuse par cunoscute de toata lumea, totusi punerea lor in aplicare face diferenta dintre invins si campion.
Chiar si alergatul, care pare banal, are o filosofie destul de adanca. Cat? Unde? Cand? Cum?
La barbie nu prea ai ce-i face.
Pusul protectiilor la maini cred eu ca e un punct de reflectie. Am vazut nu de putine ori boxeri cu mainile terminate la 20 de ani. De aici deriva si alte masuri de precautie:umeri, genunchi, coloana pe care antrenorii nostri prea des le ignora in fuga oarba dupa medalii.
La greutate as discuta despre metodele de slabire iar la disciplina si grija cred ca ar fi multe de spus, numeroasele exemple de sportivi implicati in batai sau accidente fiind un argument suficient in acest sens. Nu-mi fac iluzii ca daca ar fi citit articolul Bogdan Stoica sau Paul Williams nu s-ar fi urcat pe motocicleta iar Sorin Tanasie sau Alexandru Macingo nu s-ar fi implicat in batai dar cred cu tarie ca educatia porneste de la informatie.
Corect dar in boxul profesionist modern boxerii care sunt cat de cat la u nnivel au toti un antrenor de forta si conditie fizica special pt partea asta.De ex. am citit ca Wlad Klitschko nici nu ma iface alergari lungi si intense ca inainte datorita faptului ca isi distruge tendoanele si ligamentele de la picioare.Acum face reprize scurte de 3 minute(cat o repriza de box) si mult inot care este u ncardio excelent.
Ma rog fiecare preparator fizic are stilul sau.
Sunt alti boxeri care au facut cariera chiar daca nu au prea luat in serios pregatirea cu mar fi trebuit.James Toney de exemplu facea in mare parte doar sparring ca si antrenamente si manca numai Burger King.Sigur nu a fost la fel de mare cum ar fi putut dar oricum o cariera excelenta.
Inafara ringului chair nu prea ai ce sa-i faci.Acolo tine de cu totul altceva.Adica e aproape imposibil sa controlezi un om in timpul pregatirii dar in timpul liber chiar nu ai cum.Conteaza si mediul in care a fost crescut si mentalitatea sa pana la urma.E o discutie lunga aici.
Ce se intampla acum cu Jermain Taylor se putea opri?Bineinteles.Chiar cred ca tipul are nevoie de ajutor preofesionist nu de puscarie.
In alt caz cred ca si Edwin Valero putea fi ajutat dar in ce masura nu stiu.Mediul in care crescuse nu-i daduse nici o sansa.
Iar la tragedii pe motocicleta stim cazul lui Chico Corrales.RIP.Mare pacat de el.
Macingo totusi e un idiot.Cum am zis produs al mediului.Insa sa faci ceea ce a facut el da si o dovada de prostie si lasitate.Pa Tanasie nu prea il duce capul desi in ring avea un IQ destul de ridicat.
Sunt unii, si nu putini, carora boxul le-a schimbat traiectoriile descendente sau cel putin le-a oferit o alternativa. Mai bine spus oamenii pe care i-au intalnit si care le-au imprimat altfel de valori. Spun numele care imi vin rapid in minte: Mike Tyson, Manny Pacquiao, Bernard Hopkins. Se poate. Cu putina minte si multi oameni integri si dedicati.
Ce trebuie sa inteleaga toti cei implicati in box pentru a se putea face schimbarea este ca fiecare reprezinta o mica si importanta rotita in acest angrenaj, rotita care trebuie pusa in miscare si nu asteptat sa vina vesnic cineva s-o invarta.