Aşa cum ne-am obişnuit, boxul românesc continuă să-şi disipe forţele în războiuri ieftine şi lupte de culise. Perioada dintre două atacuri nu e folosită nicidecum pentru a elucida de ce angrenajul ia apă ci pentru a pregăti noi găuri în bordajul şi aşa învechit şi subţiat. Subiectul săptămânii, adus la suprafaţă cu totul neîntâmplător de site-ul postului Dobrogea TV (aici), sub semnătură anonimă aşa cum şade bine unei informaţii scandaloase, este că sponsorul principal al Federaţiei Române de Box este un posibil evazionist.

Întregul subiect este comic-tragic de un absurd inegalabil. Aflăm cu această ocazie că onor federaţia noastră de box este sponsorizată de un domn medic german, Uwe Jens Fuhrmann, care oferă 5000 de euro/lună fără a cere nimic în schimb, ceea ce crează un mare disconfort semnatarilor articolului. Descoperitorii “Wattergate-ului românesc” cercetează cu o migală demnă de o soartă mai bună credibilitatea neamţului, concluzionând triumfal “medic nu, afacerist cu bonitate nu. Atunci de unde are bani acest personaj, dar mai ales cum l-a găsit preşedintele FRB, sunt două întrebări la care numai fiscul, oamenii legii şi Leonard Doroftei pot răspunde.” Caragiale poate să doarmă liniştit. Toţi ai săi sunt aici: Dandanache, Trahanache, Tipătescu, Farfuridi.

Nu insist asupra calităţii extrem de subţiri a investigaţiei care se plasează foarte departe de concluziile ce se impun in situaţia actuală. Este în mod evident un articol scris pe genunchi, generat de o şoaptă suspusă. În calitate de observator al fenomenului, îmi permit câteva consideraţii pe tema în discuţie. Veşnica miză este conducerea unui organism aflat de ani buni în moarte clinică. Atunci de ce atâta agitaţie? Din acelaşi motiv pentru care corbii roiesc deasupra fiinţelor slăbite. A existat în permanenţă în ultimii ani un interes de a păstra boxul românesc sărac pentru că din cerşit se obţin cel mai uşor fonduri lipsite de pretenţii.

Nu scuz lipsa de hotărâre şi orizont a actualului preşedinte dar să i se reproşeze faptul că a făcut cum/necum rost de 5000 de euro pe lună fără a oferi nimic în schimb, e din ciclul bancului cu ursul şi şapca. Că pe TVDobrogea o doare de unde vin banii şi nu ce se va întâmpla cu ei, ar fi de-a dreptul spiritual dacă n-ar fi dubios. Sigur că nu e firesc ca din mulţimea “imensă” a iubitorilor de box din această ţară, sponsorul principal să fie o persoana fizică din Germania. Dar ce mai este firesc în boxul românesc? Şi la urma urmei ce poate oferi boxul nostru în halul în care a ajuns, eventualilor sponsori, că or fi ei evazionişti sau nu, de pe plaiuri mioritice sau negre străinătăţuri? Absolut nimic. Majoritatea covârşitoare a fondurilor pompate sunt costuri şi nu investiţii. La modul cum este organizat, şansele de supravieţuire sunt legate periodic de câte un naiv îmbătat cu apă rece şi vorbe frumoase, care să bage bani în speranţa mântuirii sufletului.

Există vreo soluţie? Categoric: curăţenia generală la federaţie şi adoptarea unui model de succes. Detoxifierea de toţi poluanţii, curăţarea de lipitori şi căpuşe, renunţarea la mentalitatea iederei, restructurarea pe bază de competenţe, ridicarea capului din pământ şi readucerea sportivului la statutul pe care îl merită, acela de producător de valoare prin rezultate şi principal beneficiar de pe urma acestora.