Aflat în Polonia pentru a-şi susţine prietenul Nuri Seferi care luptă împotriva lui Krzysztof Glovacki, Cristian Ciocan a oferit publicului o demonstraţie la palmare. Cristian pare într-o formă fizică bună, mai “subţiat” şi mai plin de viaţă în ring decât acum un an. Cu toate că la astfel de antrenamente deschise, luptătorii se prezintă relaxaţi şi nu îşi arată combinaţiile şi strategiile, se poate observa la Cristian un obiceiul prost de a-şi “telefona” jabul cu o mişcare pregătitoare. Face asta de fiecare dată, semn că “virusul” este deja reflex. Oricum din punctul lui de vedere nu pe terenul jabului se va duce lupta ci pe cel al evitării loviturii cu braţul din faţă a adversarului şi al tehnicilor de apropiere, lucruri care nu se văd deloc în acest scurt filmuleţ. Cristi va trebui sa depăşească handicapul a 18 centimetri de înălţime şi cel puţin tot atâţia de alonjă şi în condiţiile astea jabul va fi cel mai probabil inutil..

Un alt lucru pe care nu-l înţeleg, este cum şi-a conceput graficul de pregătire, încât să-şi permită cu mai puţin de o lună până la meciul carierei să renunţe la câteva zile de cantonament pentru o acţiune de susţinere colegială. Relaxarea nu cred că ajută deloc în acest punct al pregătirii dacă îşi doreşte cu adevărat victoria. Având în vedere statutul lui în acest meci, cred că ar trebui să profite de fiecare secundă pentru a intra în forma vieţii. Adversarul lui trage din greu alături de membrii familiei (Peter, Hughie şi Dempsey Fury) în condiţii spartane cu câte 14 antrenamente pe săptămână (trei luni marţi miercuri, două joi şi vineri şi unul sâmbăta), cu şedinţe de pregătire complexe care abordează atât aspectele fizice cât şi pregătirea mentală. Dar poate sunt eu prea pretenţios şi nu văd pădurea din cauza copacilor.