Am început cu ceva vreme în urmă să public meniuri ale unor sportivi ajunși la un anumit nivel de performanță, pentru ca să avem un punct de plecare atunci când discutăm de nutriție. Problema alimentației în sport și nu numai este pe cât de importantă pe atât de puțin abordată. Ce trebuie mâncat înainte de antrenament și ce după? Ce nu e bine să consumăm înainte de competiții? Care sunt suplimentele potrivite cu obiectivele pe care le ai?

În cazul practicanților sporturilor de contact există tendința de a aprecia eficiența performanței în funcție de tăria antrenamentelor. Dacă ești terminat după o sesiune, înseamnă că obiectivul a fost atins. Conceptul “no pain, no gain” substituie de cele mai multe ori celelalte componente ale pregătirii sportivului profesionist. La box situația s-a cronicizat, din cauze sociale și de adresabilitate antrenamentele pe burta goală devenind tradiție.

Tema alimentației sportivilor și de altfel și a oamenilor de rând nu este una simplă, în primul rând datorită particularităților fiecărui organism. În ciuda numeroaselor studii, tratate și exemple, încă nu s-a ajuns la o normare universal valabilă. Obiceiurile, caracteristicile geografice, compatibilitățile, alergiile și intoleranțele alimentare fac ca fiecare caz să fie deosebit. Echilibrul între acestea și performanță este punctul cel mai greu de atins.

În opinia mea, nu vei putea face niciodată ca dintr-un om ale cărui plăceri culinare sunt sărmăluțele și piftia să obții unul ce să se hrănească bucuros cu smothie-uri, năut și linte. Poți reuși o bucată de vreme, îndelungată chiar, dar la final vei avea un individ frustrat alimentar, care după ce va scăpa de chingile restricțiilor, va recupera terenul pierdut. Mai e și problema posibilităților financiare. Nu toată lumea își permite alimente bio, paste integrale, pește oceanic pescuit cu grijă sau carne de la vite crescute cu muzică clasică. Nutriționiștii care vin cu regulamente și meniuri sofisticate, general valabile și care nu țin seama de felul de a fi al persoanei și de mediul în care aceasta își desfășoară existența, nu pot avea decât rezultate temporare.

În cazul fiecărui individ însă, pot fi făcuți pași importanți care să-i îmbunătățească sursele de hrană, să ușureze și optimizeze digestia, să-i armonizeze obiceiurile cu câteva principii de bun-simț alimentar. Asta poate fiecare dintre noi. Trebuie doar puțină voință și un strop de bunăvoință.