A făcut înconjurul lumii știrea că Manny Pacquiao a adus atingeri comunității homosexuale într-un discurs electoral radical. Mai exact, filipinezul a spus, într-o țară reticentă cu minoritățile sexuale cum este Filipinele, că: “persoanele aflate în relații cu parteneri de același sex, sunt mai rele decât animalele”. Degeaba a dres-o ulterior cerându-și scuze și nuanțând cum că animalele sunt mai bune în sensul că pot face distincție între mascul și femelă, tsunamiul fusese declanșat. Era doar o problemă de timp până să lovească valul.

A urmat avalanșa de critici, judecătorii ieșind rapid la atac. Sportivi, cantăreți, manageri, toți într-un cor l-au stigmatizat pe idolul de ieri. Nu au mai contat faptele bune, nici miile de guri hrănite sau indemnurile la pace, bunătate și rugăciune pe care Manny le-a împrăștiat la fiecare ieșire în public. Surprinzător sau nu, cea mai răsunătoare reacție a avut-o producătorul de echipament sportiv Nike, care a rupt imediat contractul de colaborare pe care-l avea din 2006 cu sportivul.

Nu mi-am propus să pun în discuție cât de tare a greșit Pacquiao când a ales sinceritatea în dauna diplomației dar nici nu pot să nu observ când sub pavăza judecății colective se ascunde ticăloșia.

Cum poți tu, firma Nike, după ce ai reinstituit sclavagismul punându-l pe baze moderne, ai exploatat minori, ai abuzat fizic și psihic, ai mutat fabrici în țări în care ți-ai permis să plătești omul sub limita supraviețuirii, ai concediat gravidele și pe cei aflați în concedii de boală refuzând să le achiți drepturile, ți-ai obligat angajații să lucreze zeci de ore fără pauză, cum poți tu să te erijezi în predicator al drepturilor omului? Cum poate să nu-ți fie rușine să aduci în discuție condiția umană când sub acoperișul tău omul a fost redus în numele profitului la condiția de sclav? Ei, uite că poți. Pentru că ai bani și putere. Și dreptatea celui puternic e de multe ori cea mai puternică nedreptate. Eu n-am decât libertatea de a nu-ți cumpăra echipamentele.

Am extras mai jos câteva mostre din “grija” cu care compania menționată, cea care apără cu atâta compasiune dragostea de și dintre oameni, a fost acuzată că i-a binecuvântat pe cei care-i aduceau profit:

• muncitorii fabricii Nike din Vietnam erau plătiți cu 20 de cenți pe oră sau 1.6 dolari/zi. În primele trei luni de muncă toți primeau 37 $ pe luna, sub salariul minim de 45 $
  
• 15 femei vietnameze au spus CBS News că au fost lovite în cap de supervizor. 2 au fost spitalizate
  
• 45 de femei au fost obligate de șefi să stea în genunchi cu mâinile sus timp de 25 de minute
  
• 56 de femei din fabrica din Pouches au fost forțate sa alerge in jurul fabricii. 12 dintre ele au leșinat fiind transportate la spital de prieteni
  
• lucrătorii nu pot merge la baie mai mult de o dată la 8 ore și nu pot bea apă mai mult de două ori pe schimb
• “A fost oribil. Șeful ne spunea porci, câini sau maimuțe.” e declarația unei muncitoare concediată fiindcă s-a îmbolnăvit.

Stau și cuget retoric. Cine a făcut mai mult rău? Manny Pacquiao că a comparat într-un moment electoral oamenii cu animalele aducându-le atingere verbală sau tu, firma Nike, fiindcă că i-ai tratat în multe rânduri mai rău ca pe animale? Da, știu. Ești cu taxele la zi, ai creat miliarde de locuri de muncă și ai în derulare mii de programe de mentorship, training și teambuilding iar acuzațiile au fost cu mulți ani în urmă. Asta nu înseamnă însă că trebuie să uiți că ai greșit și tu cândva.

Poate e cineva curios care a fost răspunsul lui Manny. I-a rugat pe oameni să nu mai ardă echipamentele Nike în semn de protest și în loc de asta să se roage pentru companie.