Din punct de vedere al educației fizice și mișcării, copilăria este, fără doar și poate, stagiul cel mai activ din dezvoltarea ființei umane. În acest context, alegerea sportului potrivit pentru copilul nostru e o problema de care fiecare părinte se lovește mai devreme sau mai târziu. Acest articol iti va arata care sunt pericolele ce pândesc atunci când regimul de efort nu este unul potrivit vârstei sau gradului de dezvoltare al copilului și îți va da câteva soluții care să-ți facă alegerea mai simplă.

Ca părinți, interpretăm adesea greșit dragostea copilului pentru mișcare ca o oportunitate de a-l ghida spre un anumit sport în ideea că dacă va începe pregătirea mai devreme o să fie mai bine pregătit. Mulți tați văd în fiul lor un viitor Lionel Messi, Cristiano Ronaldo sau Jean Claude Van Damme în timp ce mămicile le visează în fiicele lor pe Simona Halep sau Nadia Comăneci.

Deși conștienți că fiecare copil este unic, atunci când vine vorba de sport, acest lucru este de multe ori uitat. În loc să îi încurajăm să se joace, să practice activități și sporturi diverse care să le dezvolte musculatura, coordonarea, echilibrul si activitatea mentală, de multe ori îi “închiriem”, uneori mult prea devreme, antrenorilor care îi supun unor regimuri nepotrivite vârstei și necesităților lor.

E necesar să înțelegem că ei nu sunt niște adulți mai mici, ci chiar au nevoi specifice, complexe și particularități fiziologice care ar trebui luate in considerare atunci când le trasăm viitorul.

Un alt aspect care trebuie avut din vedere îl constituie diferențele de dezvoltare dintre copiii de aceeași vârstă. În funcție de rapiditatea cu care se maturizează, vârsta cronologică a copiilor poate diferi de cea biologică cu până la câțiva ani, iar programele de educație fizică ar trebui concepute având-o în vedere mai degrabă pe cea din urmă.

Diferențieri există și când vine vorba de competitivitate spre care unii copii sunt mai dispuși decât alții. Sunt mulți care, deși iubesc mișcarea și sportul, doresc să rămână într-o zonă de siguranță, necompetițională și mai sunt, desigur, aceia refractari la orice fel de activitate sportivă și pentru care de asemenea trebuie găsite soluții individuale.

Din nefericire, foarte rar antrenamentele celor mici sunt concepute așa încât să țină cont de toate aceste particularități.

Am văzut în schimb numeroase săli de sport în care se lucrează cu grupe alcătuite din zeci de copii care pe parcursul întregului program executau doar comenzi rigide sau programe de pregătire destinate adulților. Am văzut copii angrenați în pregătire specializată într-un anumit sport de la 4-5 ani și ai căror părinți se arătau extrem de surprinși când le făceam cunoscută vârsta potrivită pentru a începe practicarea sportului respectiv.

Fericiți că micuțul e integrat într-un mediu care îl disciplinează și responsabilizează, de cele mai multe ori nu acordăm atenție celorlalte aspecte conexe. La bazinul pe care îl frecventez, din patru instructori care antrenează copii preșcolari, doar unul (cel mai în vârstă) alocă minute de joc împreună cu cursanții, ceilalți limitându-se strict la a le trasa sarcini și a colecta sec la final contribuțiile.

Atenție !!  Un regim de efort neadecvat vârstei, precum și începerea pregătirii specializate înainte de a fi fizic și psihic pregătit pentru asta, pot duce la o multitudine de efecte nedorite:

• Dezvoltare unilaterală și dezechilibrată a sistemului muscular
• Suprasolicitare, oboseală, supraantrenament, pericol de accidentări
• Nivelul înalt de stres generat de antrenamente intense și participarea la competiții poate afecta negativ starea mentală
• Un program anost, lipsit de diversitate duce în timp la pierderea motivației și a plăcerii de a face mișcare
• Pot fi afectate relațiile sociale, copilul fiind limitat în a-și face prieteni strict la sfera sportului practicat

E bine de știut că fiecare sport are recomandările proprii în privința vârstei minime la care e bine a fi începută practicarea dar mai presus de asta contează cum înțelege antrenorul să conceapă programele de antrenament astfel încât acestea să fie plăcute și utile în același timp.

La vârsta preșcolară, este importantă dezvoltarea unei varietăți de abilități fundamentale care să asigure baza corectă pe care mai apoi să poată să fie pusă pregătirea pentru performanță sau pur și simplu pentru o viață sănătoasă.

Copiii trebuie încurajați să alerge, să sară, să danseze ori să se joace cu mingi și alte obiecte și mai presus de orice, să facă toate aceste activități cu plăcere. Practicarea mai multor sporturi, mai ales sub formă de joacă este chiar o indicație în primele faze ale dezvoltării lor fizice.

Dezvoltarea multilaterală sau pregătire generalizată, reprezintă unul dintre cele mai importante principii de antrenament pentru copii și tineri.

În concluzie, ce poți tu să faci ca părinte pentru a fi sigur că ai ales varianta potrivită, care să-i ofere copilului tău șansele cele mai mari la o dezvoltare corectă?

• Lasă-l să zburde, să se joace în medii diferite, să practice mai multe sporturi. Va veni vremea când vă veți da seama care e cel potrivit pentru el.
• Alege un specialist în adevăratul sens al cuvântului, documentează-te înainte de a-l încredința unui antrenor. Vezi dacă îi place să lucreze cu copii sau face asta exclusiv pentru bani.
• Studiază structura antrenamentului. Asigură-te că acesta e conceput de persoane care știu ce fac și că va pune bazele corecte în pregătirea fizică a copilului tău. Întreabă fără jenă în ce constau ședințele de pregătire.
• Observă dacă îi place ce face? Un sport nepotrivit sau un regim de lucru neadecvat îi vor reduce simțitor motivația, buna dispoziție, sociabilitatea.
• Fii chiar tu antrenorul! Fa-ți timp cât de des poți pentru a ieși împreună pe terenul de sport sau pur și simplu în natură. Fii sigur că el își dorește mai mult decât orice să se joace alături de tine.

(Foto: http://www.nzwomansweekly.co.nz)