Odată cu acest articol încep a doua versiune, adăugită și îmbunătățită a “Lecțiilor de box”.

Ce aduc nou?

Dacă în primele articole mă adresam mai mult sportivilor de performanță, acum am să încerc să mă fac înțeles de toți cei pasionați de mișcare, sport, autoapărare. Limbajul va fi unul comun, ilustrarea mai amplă, ușor de înțeles de la cei doritori dar neinițiați și până la aceia care vor pur și simplu să-și satisfacă curiozitatea de a afla de ce stau boxerii în acest fel.

De ce e bine să deprinzi noțiunile de bază în box?

Motivele sunt multiple. Amintesc doar unul: o mulțime de  conflicte pot fi evitate dacă adversarul observă că iei o poziție corectă de gardă. Eu spun că e un argument suficient ca să merite să citești în continuare.

De ce este esențială poziția corectă?

• oferă forță în ambele brațe
• eficiență în apărare
• te menține echilibrat și în controlul distanței
• face posibilă deplasarea facilă în orice direcție

Chiar dacă fiecare, în funcţie de caracteristicile individuale, natura mişcărilor (ofensive, defensive) îşi va găsi în timp postura care îi oferă confortul maxim, pentru toți e important ca mai întâi de toate să asimileze componentele de bază ale gărzii clasice.

Poziția picioarelor

Încep cu picioarele pentru ca ele sunt fundaţia pe care se sprijină întreaga structură și totodată cel mai important aspect al posturii corecte și de aceea este esențial să deprinzi înainte de orice altceva poziționarea corectă a tălpilor și celelalte elemente legate de echilibru.

Chiar dacă în partea superioară poți alege să ții brațele într-un alt mod decât cel clasic (există alte câteva gărzi consacrate cum ar fi Philly, garda în cruce, crabul, etc… ) în ceea ce privește trenul inferior etalonul este clar.

Cum obții o poziție corectă?

Din poziţia de drepţi, cu picioarele depărtate la lăţimea umerilor, fă un pas în faţă cu piciorul stâng (dreptul pentru cei cu gardă inversă). Piciorul din faţă va ţinti înspre adversar iar cel din spate, cu călcâiul ridicat, va face un unghi de 30 grade după unele surse, 45 după altele, cu axa mediană.

Vârful piciorului din față se pozitioneaza pe linia imaginara a calcaiului piciorului din spate, pastrand intre ele bineinteles “distanta dintre umeri” și generând linia vârf-călcâi care poate servi ca referință pentru începători.

Ridicarea călcâiului piciorului din spate ajută la o reacţie mai rapidă în cazul deplasării şi la generarea forței prin rotire împreună cu șoldul, atunci când se loveşte cu braţul de forţă.

Distanţa dintre picioare e în anumite limte o variabilă pe care fiecare o va optimiza după cum va simți.  Echilibrul obţinut trebuie să facă posibil cu uşurinţă transferul greutăţii de pe un picior pe altul.

O distanța prea mică duce la pierderea în forță a loviturilor directe (de dreapta sau stânga) și la un echilibru instabil în cazul în care ești împins de adversar.

Picioarele prea depărtate înseamnă echilibru precar, mobilitate redusă și scurtarea razei de acțiune pentru brațul din spate.

NU STA PE CĂLCÂIE!

Tălpile odată poziționate, îndoi genunchii uşor, pentru a coborâ centrul de greutate și a stabili o bază cât mai solidă. Şoldul se rotește uşor spre partea de forţă, umărul corespunzător venind în faţa celuilalt.

Greutatea corpului trebuie simţită pe vârful tălpilor (pe bilă) şi nu pe călcâi şi va fi distribuită egal pe ambele membre. O poziţie corectă, va solicita muşchii gambei şi gluteii (gluteus maximus) de aceea e important ca aceştia să fie pregătiţi înainte şi după antrenament (încălzire, stretching).

Trenul superior

Braţele sunt îndoite din cot, cu pumnii poziționați la nivelul obrajilor (sunt surse care recomandă ca braţul din faţă să fie la nivelul umărului dar acesat e iarăşi un aspect care ţine de tipologia fiecăruia).

Braţul conducător va fi ţinut în faţă, cu pumnul strâns uşor şi palma îndreptată spre interior. Pumnul braţului din spate e lipit de obraz, pregătit să pareze sau să prindă loviturile adversarului.

Coatele se ţin spre interior paralele și nu sub forma literei V sau V inversat. Încheieturile mainilor se ţin drepte, bărbia în piept, privind adversarul “printre sprâncene”. Cum am spus şi mai sus, rotirea taliei spre partea de forţă face ca umărul braţului din faţă să fie poziţionat înaintea celuilalt fapt ce are multiple avantaje:

1. raza de acţiune este mai mare
2. timpul de lovire mai scurt
3. forţă superioară (prin torsiunea taliei) la loviturile cu braţul din spate
4. jabul este mai greu de citit, umărul fiind deja pregătit de atac
5. braţul din faţă poate apăra din timp atacurile adversarului.

În linii mari, despre asta e vorba în cazul gărzii clasice. Desigur că există variaţiuni, particularizări şi abordări mai mult sau mai puţin filosofice în ceea ce o priveşte (discuţii despre axe, echilibru, unghiuri, etc.), multe din aspectele semnalate mai sus putând constitui la rândul lor subiecte de sine stătătoare. În funcție de interesul vostru, mă voi opri în articole viitoare asupra lor.

Punând toate elementele de mai sus cap la cap și exersând suficient, vei ajunge în timp la poziția perfectă. Cum vei ști asta? Simplu. E momentul în care vei respecta toate punctele de mai sus și în plus, vei fi relaxat.

Până atunci, spor la treabă!