Am urmărit vineri seara în direct finalele Campionatului Național de Box seniori și gustul cu care am rămas a fost unul extrem de amar. De ce? Pentru că am văzut iarăși urâta față   a nedreptății conștiente, ce ține cont de interese mai mult decât de realitatea din ring. Am realizat încă o dată că nimic nu s-a schimbat. Realizez pe măsură ce trece timpul că noile conduceri nu fac altceva decât să ducă mai departe vechile obiceiuri.

După atâția ani de zbateri în anonimat și sărăcie, să nu realizezi cât rău faci girând decizii strâmbe care schimbă culoarea medaliilor după locul de baștină al cuiva sau CV-ul celui care stă în colț la un sportiv sau altul, înseamnă că nu vrei să se schimbe nimic.

Așteptările erau mari după ce toată săptămâna știrile ce veneau de la competiție au fost optimiste. “Până acum nu au existat decizii controversate” suna una din declarațiile oficialilor Federației de Box, ce năștea premisele unei competiții corecte, dar care s-a dezumflat încă de la primul meci.

Concret, e vorba de finala categoriei 64 de kg, în care s-au întâlnit Costea Daniel de la Călărași și Ciobanu Nicușor din Bacău.

Față de multe alte finale de la acest campionat, aici miza a fost una reală, valorile sportivilor fiind apropiate. Diferența așa cum puteți vedea și din filmare nu a fost făcută de pumni, ofensivă sau defensivă ci de alte criterii pe care le putem doar presupune. Când există filmări, vorbele contează mai puțin.

Din punct de vedere al statisticii pure, lucrurile stau în felul următor:

Repriza I  – Total lovituri trimise –  Ciobanu 59, Costea 54. Lovituri conectate Ciobanu 7, Costea 13

Repriza II –  Ciobanu 44, Costea 54. Lovituri conectate Ciobanu 10, Costea 14

Repriza III –  Ciobanu 49, Costea 48 lovituri conectate Ciobanu 5, Costea 8

Am vizionat partida de patru ori și de fiecare dată a câștigat sportivul din Călărași. Toate cele trei reprize au fost strânse dar din punctul de vedere al criteriilor de arbitraj ele au înclinat spre Costea. Dacă treci de loviturile clare, și celelalte criterii îl avantajează tot pe el. A fost permanent în ofensivă, a lovit mai clar, a fost mai agresiv și a arătat mai bine în ring.

Rezultatele arbitrilor, 4-1 pentru Ciobanu au nemulțumit pe bună dreptate alimentând speculațiile celor ce anunțau o decizie “de casă”. Sportivii sunt doar carne de tun în fața intereselor de castă. Pregătirea, valoarea, efortul pe care ei și antrenorii lor le depun sunt surclasate de zone geografice sau cercuri de influență. Am ajuns ca unii sportivi să nu mai aibă identitate sau fizionomie ci să fie identificați ca Bacău, București, etc …

Nu te poți ascunde la infinit după sintagma “a fost un meci strâns care putea fi câștigat de oricare din cei doi“, dar care “întâmplător” e înclinat de fiecare dată spre care trebuie. Echilibrul unui meci nu e un motiv de a scuza incompetența. De asta există arbitri, ca să decidă în mod corect atunci când lucrurile sunt pe muchie. Dar ei trebuie să aibă în vedere doar criteriile de arbitraj care sunt concrete și fără echivoc.

A mai existat o sincopă halucinantă la 60 de kilograme când după un meci dominat mai mult decât categoric de Răzvan Andreiana, unul din judecători, nume cu experiență în box, Waldemar Cucereanu, l-a văzut câștigător pe adversarul său, dar asta a trecut mai puțin observată din cauză că n-a modificat rezultatul final.

Poate vi se pare că ați făcut nu știu ce șmecherie dar în realitate ați mai agățat o greutate de gâtul a ceea ce a mai rămas din boxul românesc. Nu vă sperie dezastrul rezultatelor internaționale, nici lipsa sportivilor. Ați transformat totul în politică și credeți că asta vă scapă de responsabilități.

Stiți foarte bine că astfel de decizii descurajează performanța, taie aripile și a celor nedreptățiți dar și ale celor urcați pe o treaptă a podiumului pe care nu o merită și totuși continuați fără jenă.

Cu ce am mai rămas după acest campionat? Cu un record negativ de participare, numărul total al sportivilor fiind de 66, paradoxul fiind cele două categorii la care au fost doar 2 boxeri (48 și 52 de kg), cu o finală în care unul din băieți părea desprins din filmele cu Charlie Chaplin, cu un Mihai Nistor supraponderal, cu Juratoni luptând la o categorie ce nu e a lui, cu un Robert Jitaru care încasează prea mult pentru valoarea sa, cu o lipsă de concurență pentru boxerii valoroși, într-o idee, cu imaginea unui sport trist,  nepopular, care nu dorește să se reformeze, saturat de promisiuni dar secat de valori.

Lucruri bune? Da, au fost și din acestea:  organizarea elegantă, transmiterea finalelor în direct la TV, transparența și Andrei Arădoaie.