Brutal, nemilos, invalidant, e imaginea boxului pentru mulți din cei care-l privesc de pe margine și nu reușesc să pătrundă dincolo de latura lui violentă. Complexitatea fenomenului pugilistic e o necunoscută chiar pentru mulți din cei implicați, orbiți adesea de setea de medalii, gloria de moment sau alte obiective efemere.

Dar nobila artă are multe alte laturi care o fac ceea ce este și care au ajutat-o să supraviețuiască de-a lungul timpului.

Gesturile pe care Muhammad Ali le-a făcut pentru cei loviți de soartă, au rămas în istorie la fel de pregnant ca și meciurile sale. Fotografia cu autograf a lui Ali a alinat durerea micuțului Jimmy, până în clipa când a pierdut bătălia cu cancerul. Cuvintele lui “Jimmy, eu am să-l bat pe George Foreman iar tu ai să învingi cancerul” cât și răspunsul lui Jimmy “Nu Ali, eu am să-l întâlnesc pe Dumnezeu și am să-i spun că tu ești prietenul meu” au învins timpul.

Faptul că o foarte mare parte din campionii nobilei arte provin din medii defavorizate, a dezvoltat și o latură socială, umanitară a acestui sport. Ei au înțeles că dacă nu dublează faima din ring cu bunătate și compasiune, dacă nu dau înapoi o parte din ceea ce au primit, ecoul victoriilor lor va fi mult mai scurt.

Manny Pacquiao a donat de-a lungul carierei în jur de 200 de milioane de dolari pentru a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși. Floyd Mayweather, cel despre care presa reține doar că aruncă banii pe mașini scumpe și plătește stripteuze, a dat 4 milioane de dolari doar spitalului din Birmingham unde sunt tratați copii cu boli rare.

Frații Klitschko au din 2004 o fundație ce investește milioane în proiecte sociale.

Chiar dacă a lovit nemilos 12 reprize în mândria Mexicului, asta nu l-a împiedicat pe Gennady Golovkin să se deplaseze personal în țara natală a adversarului din ring pentru a ajuta victimele cutremurului din luna septembrie. Totodată vizita lui la un spital de copii a fost o  adevărată injecție cu încredere pentru micuții luptători loviți de soartă.

Fundația lui Floyd Mayweather a pus în acest an 400 de curcani și 200 de coșuri cu mâncare pe masa unor familii ce își pierduseră speranța că vor avea vreo bucurie de Ziua Recunoștinței.

Da, și acesta este boxul. Înțelegere, bunătate, compasiune, fair-play sunt doar câteva din valorile pe care el le sădește. Că în unii ele nu au roadele așteptate, este și asta o discuție aparte. Dar campionii adevărați, aceia care au rămas în memoria colectivă sunt cei care au înțeles esența înfruntării din ring și au returnat umanității dividentele celebrității  obținute cu ajutorul pumnilor. </span>