Da,stiu sunt cu o zi intarziere dar….

In 1910,Jack Johnson si James J. Jeffries  s-au ciocnit in Reno,Nevada pentru a disputa titlul mondial la grea in ceea ce a fost atunci descris ca fiind ”Meciul Secolului”.Miza era mult mai mare decat un simplu titlu mondial,deoarece Johnson-un om de culoare,care castigase titlul in 1908 de la Tommy Burns,era considerat de publicul american ca fiind nedemn de pozitia si statutul social al campionului la grea.

Jeffries,un fost campion care s-a retras neinvins si in acelasi timp cel mai bun reprezentant al grupului ”The Great White Hope” a fost chemat,sustinut,impins de la psate practic sa revina si sa-l invinga pe guralivul Johnson si sa reintegreze pozitia omului alb in topul ierarhiei atletice.

Misiunea sa a fost neindeplinita,dar meciul de titlu,cu anticiparea si promovarea imensa de care a avut parte si urmarile sale,a fost cu adevarat o senzatie si un eveniment social,un eveniment care a electrizat publicul dar si care in acelasi timp a scos in evidenta ideologiile nascute prin ura din epoca respectiva.

In timp ce toti putem recunoaste rasismul evident prezent in societatea de la vremea respectiva unde  oamenii albi erau vazuti ca fiind mult superiori,pentru un fan din ziua de azi sa inteleaga climatul de ura si frica din sfera acestui meci este cu adevarat dificil.

Acceptand aceasta deconexiune este inca remarcabila determinarea si ambitia lui Jack Johnson de a lupta pentru victorie in acest meci in ciuda pericolului evident.

Violenta era pana la urma anexa acestui eveniment ale carui ramificatii mergeau mult peste box.

Luati in considerare vorbele activistului pentru drepturi civile Reverdy Ransom:

”Cel mai mare maraton din toate timpuurile sta sa inceapa intre rasa alba si cea mai inchisa rasa de pe fata Pamantului.Ceea ce Jack Johnson doreste sa-i faca lui Jeffries in arena patrata este ambitia tuturor negrilor din fiecare domeniu de activitate uman”.

Pentru ca Jeffries s-a retras neinvins si nu pierduse titlul in ring multi inca il considerau ”adevaratul” campion.Avand acum 34 de ani si nemaiintrand in ring de 6 ani,canarea in jur de 150 kg.In ciuda acestui lucru Jeffries era inundat cu cereri de a lasa ferma sa din California si a lua  titlul din bratele insuportabilului Johnson.

Desi la inceput a ezitat pana la urma Jeffries s-a lasat convins de opinia publica si mai important de promotorul evenimentului-Tex Rickard-si de bursa sa imensa pentru acea vreme de 101000 $.

Jeffries a punctat presiunile sociale intr-un mod ambiguu:”Portiunea rasei albe care s-a uitat la mine cu gandul sa apar suprematia atletica poate sa stea linistita caci sunt in conditia necesara pentru a face acest lucru”.

Firul povestii tesut de presa in care Johnson si Jeffries erau pusi in fata altuia ca si reprezentanti ale civilizatiilor lor, a asigurat un nivel de interes nemaiintalnit in box.

Peste 500 de membri ai presei au mers la Reno pentru a informa lumea de activitatile ambelor tabere,ajungandu-se ca Jack London(da,un mare fan al boxului si un mare rasist din vremea respectiva) sa exclame ca ”nu a mai vauzt  niciodata asa ceva in istoria ringului”.

Johnson se pregatise bine si arata un aer de incredere cand se juca cu diferiti membri ai echipei sale.Jeffries,care a fost vizitat in pregatire de legende precum John L.Sullivan si Jim Corbett,era la fel de increzator-cel putin in mod public.

In privat Jeffries era ingrijorat de inactivitatea sa si de slabirea masiva mai ales in situatia in care se auzea ca Johnson era in forma mare.

Chiar si asa putini erau cei care pariau pe Johnson.

Jim Corbett mergea pe Jeffries,la fel si George Little,fostul manager al lui Johnson.

La casa de pariuri din Reno(condusa de Tom,fratele lui Corbett) nimeni nu avea curajul sa joace pe Johnson.

Meciul s-a tinut de Ziua Independentei-o ironie cruda tinand cont de dorintele majoritatii celolr din tribune in ziua respectiva.

Mai jos avem filmul meciului:

 

Meciul a mers cum trebuia,cu Johnson incepand incet si constant blocand cu usrinta pumnii in serii de 1 aruncati de ruginitul Jeffries.

In stilul sau propriu cu multa actiune in clinch si folosindu-si tehnica defensiva dar si jocurile psihologice Johnson a inceput sa controleze meciul si in reprizele de mijloc deja se juca cu fostul campion.

In repriza a 15-a dupa ce a fost pus jos si ajutat de cotul sau sa se ridice Jeffries era erminat.Printre tipete de ”nu lasa cioroiul sa-l faca KO” coltul lui Jeff opreste meciul.

Nimeni nu a pus rezultatul la indoiala chiar si Jeffries exclamand:”Nu l-as fi putut invinge pe Johnson nici cand eram in vana.Nu l-as fi putut lovi.Nu,nu l-as fi prins nici in 1000 de ani”.

Imediat dupa meci au aparut revolte cu motive rasiale in toata tara.Majoritatea mortilor erau de culoare si violenta a dus la un puternic curent impotriva boxului in perioada imediat urmatoare.

Johnson-Jeffries s-a dovedit a fi un barometru social fiindca a atras si expus una dintre cele mai periculoase prejudecati americane.

Tinand cont de calamitatile incarcate de motive rasile din deceniile urmatoare acest ”Meci al secolului” chiar si-a meritat denumirea.

Pentru mai multe detalii despre meci puteti urmari unul dintre cele mai bune documentare din isotorie despre box si anume un documentar din bestsellerul ”Unforgivable Blackness:The rise and fall of Jack Johnson”:

https://www.youtube.com/watch?v=R_HzLfT-ZuA

 

Ne este de ratat!