Deși tentația e mare, nu am să fac o analiză postfight așa cum obișnuiam. Nu o să iau la puricat statisticile pumnilor, nu am să insist pe criteriile de arbitraj și nici nu o să alimentez teoriile conspiraționiste care deja au împărțit lumea boxului după fenomenala partidă din această dimineață.

De ce? Pentru că rațiunile care au făcut ca arbitri să decidă în felul în care au făcut-o nu țin acum nici de pumni și nici de criterii cât de binele boxului..

Da, sunt de acord că ambele tabere se pot simți frustrate de rezultatul final. Pe de o parte am avut un Fury care a dominat cea mai mare parte a meciului cu un box clasic bazat pe jab, eschive și deplasare. Majoritatea siteurilor serioase de box îl dau câștigător cu punctaje în jurul scorurilor de 115-111 și 114-112.

În altă ordine de idei, fanii lui Wilder se simt și ei îndreptățiți de cele două knockdown-uri să clameze victoria. Sunt rare meciurile în care unul din boxeri să-și pună la podea în așa manieră adversarul și să nu aibă mâna ridicată la final.

Și atunci unde este dreptatea? De ce e just egalul?

Pentru că am asistat la unul din cele mai intense și palpitante meciuri din ultimii ani și probabil la cea mai spectaculoasă revenire din istorie. Într-un moment în care boxul e în criză, s-au găsit doi nebuni care să ridice milioane de oameni în picioare și să facă să înghețe sângele în venele fanilor de pe întreaga planetă.

A fost suspans, răsturnari de situație, spectacol, circ adică toate ingredientele care aduc spectatorul în sală, telespectatorul lipit de tv și țin milioanele de dolari în mișcare.

Au fost 12 reprize de oxigen date unui box în agonie. Speranța că s-ar mai putea repeta ceva la fel de interesant în revanșă cred eu că a făcut ca pixurile arbitrilor să nu știrbească încrederea și palmaresul niciunuia din cei doi protagoniști. Orice alt deznodământ ar fi făcut ca cel înfrânt să nu mai poată reveni la statutul de dinainte.

S-a preferat soluția win-win-win în care sportivii merg acasa cu banii și cu onoarea intacta, lăsând ușa deschisă spre o revanșă de și mai multe milioane.

O notă specială arbitrului de ring, care a dat dovadă de stăpânire de sine și profesionalism în evaluarea knockdown-urilor și a permis ca spectacolul să meargă mai departe. Cred că 9 din 10 arbitri ar fi pus capăt partidei la cel de-al doilea knockdown, dar Jack Reiss a așteptat, poate puțin dincolo de regulament, să vadă dacă cel aparent aflat în lumea viselor nu va mai face o minune. Și a făcut-o.

Dacă ar fi să văd pe cineva care a pierdut, acela este fără doar și poate Anthony Joshua. Fără să fie în ring,  a rămas brusc fără miză și adversari și atenție. Dacă nu mută inteligent pentru meciul următor, și nu prea văd ce variante ar avea pentru a capta din nou interesul poate doar un meci cu Miller, se va afla în situația de a fi un campion nebăgat în seamă până ce Wilder și cu Fury nu își vor fi încheiat definitiv conturile.