Pe 12 ianuarie 1944 se năștea în Carolina de Sud al 12-lea copil al familiei Frazier, cel care avea să dea mai târziu unele dintre cele mai spectaculoase meciuri din istoria boxului și să reprezinte o figură iconică a nobilei arte.

Primul contact cu boxul îl are în anii 50 după ce tatăl său cumpără un televizor alb-negru la care familia viziona meciurile celebre din acea perioadă avându-i în primplan pe Sugar Ray Robinson, Rocky Marciano sau Willie Pep.

Încurajat de unul din unchi care i-a spus că va fi următorul Joe Louis, tânărul Frazier își umple un sac de cârpă cu resturi de porumb, cărămidă și mușchi de copac și se va antrena la acesta următorii ani câte o oră pe zi.

De pe când aveam 5-6 ani aveam în minte că voi fi campionul lumii la box.

Ca amator câștigă Mănușa de Aur în 1962, 1963 și 1964. Este învins în meciul de trial petru Olimpiada din 1964 de Buster Mathis dar acesta se accidentează așa încât Joe devine titular și se întoarce de la Tokyo cu medalia de aur. Își încheie cariera de amator cu un palmares de 38 de victorii și doar 2 înfrângeri.

Am tăiat medalia olimpică în 11 bucăți pe care le-am dat copiilor mei. Ea va redeveni întreagă la înmormântarea mea.

Cu ajutorul antrenorului Yancey Durham, găsește un grup de oameni de afaceri, printre care și “sărbătoritul” de ieri, Larry Merchant, care vor investi în cariera de profesionist.

Câștigă centura mondială WBA în 1960 învingându-l pe Jimmy Ellis, centură pe care o pierde trei ani mai târziu în fața lui George Foreman. De referință rămâne însă rivalitatea sa cu Muhammad Ali, concretizată în ring prin cele trei întâlniri de pomină dar întinsă în afara lui pe parcursul mai multor zeci de ani.

Ali mi-a spus în ring “Nu mă poți bate, sunt stăpânul tău”. I-am zis doar atât “Stăpâne, în noaptea asta ești în locul nepotrivit“

La începuturi, Ali și Frazier au fost prieteni, în perioada de suspendare a lui Ali pentru refuzul de a se încorpora, Smokin Joe l-a împurmutat cu bani și l-a suținut chiar în fața președintelui Nixon cerându-i să-i redea licența. Apoi însă cu concursul larg al lui Ali lucrurile au scăpat de sub control ajungându-se la amenințări, jigniri ți manifestări care au ținut capul de afiș mai mulți ani dar au și înveninat două spirite nobile până aproape de sfârșitul lor.

Ali spunea întotdeauna că nu aș fi fost nimic fără el. Dar oare ce ar fi fost el fără mine?

Din păcate, Joe Frazier nu s-a putut bucura de banii câștigați cu greu în ring, naivitatea combinată cu lipsa spiritului de afacerist ducând la pierderea unei mari părți a averii.

Apăsat de mai multe afecțiuni, culminând cu un cancer la ficat descoperit în 2011, avea să se stingă la finalul aceluiași an, făcându-l pe Ali să exprime într-un act tardiv de penitență: “Lumea a pierdut azi un mare campion. Îmi voi aduce aminte întotdeauna de Joe cu respect și admirație.“

Munca este singurul înțeles pe care l-am cunoscut vreodată