E greu să treacă o competiție în boxul românesc fără să apară suspiciuni de corupție sau incompetență. Nu a făcut excepție nici recent încheiatul Campionat Național de Tineret, desfășurat la Bacău, pe ale cărui holuri s-au auzit iarăși strigătele frustrării.

În finala categoriei 49 de kilograme s-au întâlnit Mihai Văduva (CSȘ Rm. Vâlcea) și Sergiu Apostu (SCM Bacău). A fost declarat învingător sportivul din Bacău dar în urma agitației create după meci, acesta se pare că a renunțaț la medalie, cedându-i-o colegului său de lot, așa încât la premiere pe cea mai înaltă treaptă a urcat vâlceanul Văduva.

Așa stau lucrurile văzute de la distanță. Declarațiile oficialilor nu clarifică nicidecum situația, ci o bagă și mai tare în ceață. Vasile Câtea: “Au hotărât ei între ei acolo, că sportivul de pe locul întâi a renunțat în favoarea celor de pe locul doi la medalie. Rezultate pe buletine a rămas cel dat de arbitri. Nu s-a schimbat nicio decizie. Oficial nu s-a schimbat nicio decizie. Antrenorul de la Bacău a spus că nu-mi trebuie scandal, am destule medalii de aur, nu-i niciun fel de problemă dacă pierde una. Ei între ei au făcut trocul“.

Relu Auraș: „A fost un meci foarte frumos între Văduva și Apostu, colegi la lotul național. Fiind și buni prieteni, din păcate decizia nu putea să aparțină decât unuia. În seara asta, învingător pe buletine, a fost Văduva.”.

Pentru un necunoscător, situația ar putea părea o simplă și izolată confuzie. În realitate nu e deloc așa. Pentru a descâlci justețea deciziei și a vedea dacă e vorba de subiectivism sau pupincurism, am făcut analiza slow-motion a reprizelor 2 și 3 a meciului în discuție, doar acestea fiind filmate .

Am punctat pentru sportivul din Bacău și loviturile la limită sau care au fost mascate de arbitru, pentru a-i oferi marja de eroare ce se oferă privilegiatului. Chiar și așa, rezultatele sunt după cum urmează:

Total lovituri efective/expediate
	2	3
Văduva	21/48	16/41
Apostu	5/49	11/36

Jaburi efective/expediate
	2	3
Văduva	11/22	4/14
Apostu	2/23	0/10

Lovituri de forță efective/expediate
	2	3
Văduva	10/26	12/27
Apostu	4/26	11/26

Se poate observa că aspectul meciului concordă cu statistica, înclinând balanța spre sportivul vâlcean. Dincolo de lovituri, care au fost mai multe și mai clare de partea lui, acesta a dominat partida, a controlat mai bine distanța și a practicat boxul mai spectaculos. Defensiv a stat de asemenea mai bine, procedeele fiind mai eficiente și sofisticate.

În cazul în care în prima repriză nu a existat o dominare copioasă a sportivului băcăuan, decizia arbitrilor este una eronată. Analizând contextul, astfel de erori sunt frecvente și persistente în ultimii ani. Am mai făcut analize aici arătând că se greșește cu intenția clară de a mulțumi conducerea și a alimenta cu medalii cercuri de interese.

Chiar dacă acum a fost vorba de confuzie și în modul cel mai fericit, pe cărțile de arbitraj câștigătorul este sportivul vâlcean, asta nu șterge deloc imaginea unui box care își ascunde mizeria sub preș și în care sportivul și nevoile sale sunt la coada priorităților.

Se discută mult și de mult în culise de împărțirea deciziilor pe alte criterii decât cele de competență. După cum a spus și președintele federației, trocul e un cuvânt la ordinea zilei, ce guvernează competența. Realitatea e prea puțin importantă atunci când e pace și oamenii “s-au înțeles între ei”.

Ori din ce unghi ai privi, cazul abundă de incompetențe. E inacceptabil ca sportivului de lot să nu-i fie pus la dispoziție, în absența justificată a antrenorului de la club un antrenor din cadrul centrului de excelență din care face parte. Cum să înveți asumarea responsabilității când tu însuți fugi cât poți de ea? Cum încurajezi performanța punând în locul de unde trebuie să-ți vină încrederea și soluțiile un străin?

În viziunea măruntă a celor ce decid, cel mai important lucru e să nu se încalce regulamentul. Nu furtul la lumina zilei, nu sancționarea celor responsabili, înlocuirea incompetenților sau îndreptarea răului făcut. Important e să fie acoperiți de hârtii. Par să fie inconștienți de traumele pe care deciziile lor le lasă, de urmele pe care bocancii incompetenței le fac în sufletele sportivilor nedreptățiți de la care așteptăm mai apoi să ne reprezinte cu cinste și mândrie.

E atât de trist că nu se înțelege că prin astfel de decizii și manifestări ne furăm căciula de două ori, odată punându-l pe cel care nu merită să stea pe o treaptă prea înaltă pentru valoarea lui, obligându-l să disimuleze un succes nemeritat iar pe de alta zdrobind spiritul celui care a câștigat pe bună dreptate.

Eu cred că nici măcar nu le mai spune nimeni să fure. Acești argați ai inechității deghizați în arbitri și oficiali sunt atât de îndobitociți încât fac singuri toată treaba, ca personajele lui Orwell din romanul 1984, doar ca să-l mulțumească pe “Fratele Cel Mare”, indiferent cine este acesta. Problema e că nu mai știu când să se oprească.

P.S. Interesant de observat și modul în care tratează presa de sport incidentul. Gazeta Sporturilor tratează subiectul chiar în două articole în timp ce Prosport nu scoate niciun cuvințel. Întâmplător?