Mi-am propus să încep o serie de articole dedicate elementelor care pavează calea spre performanță, în care o să detaliez aspectele esențiale ale blocurilor constituente piramidei succesului. Am să apelez deseori la comparații campioni vs restul lumii pentru a vă putea da seama de care parte vă situați la acest moment dar și pentru a realiza mai bine de ce ne confruntăm cu lipsa rezultatelor mari într-o mulțime de ramuri.

Aș fi putut să încep cu caracterul, încrederea în sine ori cu angajamentul, dar am ales realismul pentru că fără el, scufundarea în mediocritate este iminentă. Dacă nu ești conștient de realitatea ce te înconjoară, totul e zadarnic și vei eșua în bancuri de iluzii și autoamăgiri, trăind în plus și cu impresia falsă că ai făcut tot ce se poate dar nu ai avut norocul celor de pe podium.

Experiența celor care au lucrat cu o gamă largă de subiecți, spune că mediocrii suferă cel mai tare de un delir cu simptome de la ușor la sever în raport cu eforturile și competențele lor. Aceștia trăiesc crezând că muncesc mult mai mult decât o fac și că sunt mai competenți decât sunt în realitate. Diferența cea mai mare între realitate și iluzie o găsim astfel în zona de mijloc a scalei conștientizării de sine.

Cei din partea de jos lupt[ pentru supraviețuire și sunt cu gândul permanent la retragere și totodată la sfârșitul chinului. Așteptările lor sunt mici și nici cei din jurul lor nu au aspirații mari în ceea ce îi privește. Nu își doresc să ajungă mai sus de unde sunt și nici nu cred că pot asta.

Cei din zona de sus știu pe ce lume trăiesc și o fac zilnic cu scopul atingerii obiectivelor majore. Performerii de top acționează în permanență de sub cupola realității obiective, obiceiurile, comportamentele, acțiunile, toate le sunt congruente cu dimensiunea scopului și a viziunii pe care o au.

Clasa de mijloc, care este și majoritară (aprox 70% din populație după unele estimări) este cea mai defazată de realitate. Aici se lucrează de la un nivel de percepție care înțelege existenței nivelurilor superioare dar acțiunile le sunt inegale în comparație cu năzuințele. Cu alte cuvinte ei își doresc să ajungă în top, să trăiască viețile celor din vârf dar nu sunt dispuși să plătească prețul pentru asta. De vreme ce realitatea este prea dură de suportat, se amăgesc cu gândul că fac tot ce le stă în putere, deși nu fac, că trag din greu pentru a ajunge mai sus dar nu fac nici asta. Sunt preocupați mai mult de imagine decât de rezultate ceea ce menține distanța constantă între ei și viziunea lor.

Campionii pe de altă parte sunt brutal de sinceri cu ei înșiși, având tendința de a privi permanent realitatea în față. Știu că pentru a ajunge în top, trebuie să acționeze cu o mentalitate bazată pe realitatea obiectivă. Sunt conștienți că durerea de acum este infinit mai mică decât cea provocată de regretul că nu și-au atins potențialul.  Autoamăgirea nu are loc în conștiința performerului și de aceea o resping, sub orice forme s-ar ascunde și oricât de mare ar fi tentația.

Acționează acum: Fii sincer cu tine însuți și pune-ți întrebările corecte: Sunt obiceiurile, actiunile și comportamentele mele în consens cu viziunea mea despre viață? Reflectă activitatea ta zilnică valorile de care spui că îți pasă? Acționezi în concordanță cu lucrurile pe care le prețuiești?