Boxerul este primul care știe momentul în care trebuie să se retragă și ultimul care îl admite.

Oricât de succes ar părea la prima vedere, în box revenirile au iremediabil o notă de tristețe. Dacă ochiul nostalgic întors spre trecut se bucură să vadă din nou legenda între corzi, cel obiectiv nu poate să nu scape o lacrimă când știe că acesta e drumul spre nicăieri, pavat doar cu durere și suferință.

Indiferent că se întorc din rațiuni financiare, încurajați de anturaje pe care le alimentează, sau și simplu pentru a mai simți fiorul celebrității transformat acum în iluzie, toți sfârșesc prin a încasa pumni pe care corpurile lor nu-i mai merită.

Puține lucruri sunt mai triste în box decât să îți vezi idolul strivit nemilos de realitate. Brutal de dureroase sunt amintirile cu Joe Louis pulverizat printre corzile ringului care i-au adus gloria de Rocky Marciano, Muhammad Ali împins să lupte cu probleme deja evidente de sănătate și scufundat în neputință în fața lui Trevor Berbick, Sugar Ray Leonard pedepsit la 40 de ani inutil în cea de-a patra revenire de Hector Camacho, Bernard Hopkins pătându-și pamaresul cu Joe Smith Jr. sau umbra lui Ricky Hatton chinuindu-se înaintea anonimului Vyacheslav Senchenko.

Roy Jones Jr a trecut de mai multe ori prin această vale a plângerii dar pare că nu i-a ajuns. Nu mi s-au șters din memorie imaginile corpului său care în tinerețe îl ridiculiza pe Neo din Matrix, inert și lovit fără milă în 2011 de Denis Lebedev sau de Enzo Maccarinelli în 2015 în uralele unui public dornic de sânge proaspăt și capete izbite de podea.

Acum măcar și-a ales un alt veteran pentru revenire, pe băiatul rău al anilor ’90, Mike Tyson de la care nu putem spera decât că medicamentele își vor fi făcut efectul. Sincer mi-aș dori ca măcar ei să aibă milă unul de altul și să nu cadă în capcana circului ieftin dar dureros al pumnilor dați de dragul audienței sau al vremurilor trecute.

Fluxurile de știri s-au încins, afișul arată bine, declarațiile incendiare, filmările de la antrenamente la fel dar ce pot oferi și cât pot duce două corpuri trecute prin atâtea războaie și care totalizează peste 100 de ani de viață deloc ușoară?

Un meci la care nu e drept să pornești cu așteptări. Poți doar să închizi ochii și să ți-i imaginezi pe cei doi acum 20 de ani, unul trasând cu corpul traiectorii imposibile prin ring, celălalt mutând planeta de pe orbită cu greutatea pumnilor.