Palmaresul lui Eronim Arădoaie a fost parțial știrbit în această dimineață în meciul de debut în Statele Unite. Și când spun știrbit nu mă refer la ce au arătat cărțile de arbitraj la finalul celor șase runde (56-58, 59-55, 57-57), ci în primul rând la evoluția neconvingătoare și  mult sub potențialul boxerului nostru.

Pe Eronim l-am întâlnit la gala de la Timișoara de anul trecut și am fost impresionat de determinarea pe care a arătat-o la încălzire și de concentrarea de profesionist de care a dat dovadă până la meci. Am așteptat și încă mă aștept din partea lui să-și manifeste în ring abilitățile, locul lui fiind în mod cert mai sus decât poziția actuală.

Acum însă a făcut un meci șters, lipsit de claritate, lucru care se poate observa și din modul cum l-au apreciat arbitrii, la fel de confuzi ca și loviturile din ring. Scorul meu a fost 58-56 pentru sportivul nostru dar mi-a fost destul de  greu să decid în unele reprize care nu meritau niciun câștigător.

Din nefericire, boxul lui Eronim nu a satisfăcut niciuna din cele trei condiții esențiale patentate de legendarul antrenor Cus D’Amato “să lovești, să nu fii lovit și să faci aceste două lucruri într-un mod care să încânte publicul“. A lovit puțin, inexact, lipsa jabului a făcut să fie expus și atins de mai multe lovituri decât era cazul, s-a deplasat prea mult și fără orizont și s-a aruncat de cele mai multe ori orbește în atac rezultând clinciuri obositoare și nespectaculoase în loc de puncte.

Dacă e să privim partea bună a lucrurilor, acest rezultat e în opinia mea mai bun decât o victorie fără glorie menită să adoarmă vigilența până la o izbire mai dură de realitate. Asta dacă își va produce efectele. Dacă Eronim va extrage la modul critic constructiv ceea ce trebuie din meciul din această dimineață și va gândi următoarea evoluție în termeni mai stricți în ceea ce privește rigorile ringului profesionist american, sunt șanse să-l vedem data viitoare mai aproape de ceea ce așteptăm cu toții de la el.