Neînvinsul până aseară Josh Warrington, a cunoscut pentru prima oară gustul amar al înfrângerii în fața mexicanului adus să piardă, Mauricio Lara. Am spus-o și cu alte ocazii, spre deosebire de multe sporturi, boxul are acest merit că soarta își stă în permanență în mână. Independent de arbitrii, manageri potenți și dorința tribunelor, soarta îți stă în permanență în forța pumnului propriu.

Până aseară de Mauricio Lara nu auzise prea multă lume. Un tânăr mexican, cu două înfrângeri la activ în fața unor anonimi, venea să de piept cu mândria britanicilor, Josh Warrington. Un meci făcut pentru englez s-a transformat în coșmar în repriza a 4-a când un croșeu vicios la ficat l-a pus pe Warrington pe piciorul din spate. E greu să lupți împotriva cuiva care o face de foame atunci când dai semne de slăbiciune. La fel ca animalele de pradă la vederea sângelui, boxerul a cărui următoare masă a familiei depinde de ce face acum, va arunca totul în luptă pentru a ieși din foame. Așa a făcut și Lara.

S-a aruncat cu toate forțele pe englez, pe care întregul aparat nu l-a mai putut salva. Arbitrul de ring nu a întrerupt meciul după knockdownul devastator din rundul 4, deși era evident că Josh nu mai avea picioare. Colțul l-a trimis înapoi la luptă chiar dacă privirea nu mai era a lui. Și săracul Josh a mai rezistat cinci runde până când organismul său a cedat iremediabil.

Imaginea cu Lara grăbind personalul medical să vină să îi acorde primul ajutor adversarului căzut e cea care dă titulatura de nobilă artă un sport al cărui scop inițial e să îți incapacitezi oponentul. După sunetul gongului, brutele redevin brusc oameni care găsesc puterea de a se îmbrățișa și empatiza chiar dacă pumnii anteriori le-au schimbat radical viețile. Lara știe cum e să fii la podea. A fost și e o problemă de timp până va ajunge din nou. Sunt parteneri ai aceluiași business numit box, împărțind o durere comună, o suferință ce nu se poate împărtăși decât cu aceia care au trecut prin ea.

Este iconică imaginea lui Arturo Gatti care suferind multiple fracturi îl întreabă în camera de așteptare a spitalului pe Mickey Ward, tumefiat și fracturat și el: “Hei Mick, ești ok, frate?”.