Campion mondial și european, medaliat cu bronz olimpic, neînvins la profi, realizări care l-au făcut unul dintre cei mai titrați boxeri din istoria Irlandei, Michael Conlan e unul din multele cazuri de pugiliști alungați din ringul amator de fața urâtă și coruptă a acestui sport. Nedreptățit la lumina zilei în sfertul de finală de la Olimpiada de la Rio 2016 unde era favorit, decizia confirmând zvonurile unui posibil aranjament, Conlan a părăsit pătratul magic cu un gust amar și cu degetele mijlocii ridicate în semn de dispreț oficialilor care l-au privat de satisfacția supremă, titlul olimpic. (Rusul nu s-a putut bucura nici el de victorie, abandonând semifinala din cauza unei accidentări, dar răul fusese deja făcut și obiectivele mafiei cel mai probabil atinse.)

Conlan a semnat imediat cu Bob Arum și a început urcușul gloriei pe bani. Se încălzește în Statele Unite cu adversari de duzină iar peste trei ani face spectacol în fața a 10 000 de fani demolându-l la Belfast pe argentnianul Diego Alberto Ruiz în ceea ce a numit-o “cea mai frumoasă noapte a carierei”.

Și-a luat o parte de consolare în decembrie 2019 când l-a învins fără drept de apel pe Nikitin, trecut între timp și el în ringul profesionist unde este până la ora aceasta o dezamăgire cruntă, ocupând doar locul 150, ultimul lui meci terminându-se cu un egal jenant în fața unui kazah fără pretenții, aflat și el mult dincolo de prima sută mondială.

În plin avânt după o nouă victorie, împotriva francezului Takoucht, Conlan se vede pus iarăși la încercare de amânarea și mai apoi anularea meciului carierei, cu Isaac Dogboe. Virusul Covid și o ruptură de ligamente îl țin departe de ring opt luni.

Reabilitat fizic, a pus ochii pe titlul mondial WBO la o categorie la care nu a mai boxat niciodată, super bantam, și unde sperăm să îi strice planurile compatriotul nostru, Ionuț Băluță.

Adept al unui stil agresiv până la limita regulamentului, dovadă stând penalizările pentru loviturile joase din meciurile cu Takoucht și Cunningham precum și multe altele nesancționate, Conlan e un boxer complet căruia îi place în aceeași măsură să boxeze tehnic dar și să stea la bătaie parte în parte atunci când situația o cere. Nu face concesii în ring, îi place să-și destructureze adversarii pornind de la bază, lovind des la corp fără a fi intimidat de avertismente sau proteste. Mândria irlandeză este dublată de o încredere totală în forțele proprii, încredere pe care Ionuț are șansa să o transforme în frustrare peste două săptămâni.

Nu va fi ușor, dar nu cred că este cineva care se așteaptă să fie. E ocazia perfectă pentru Ionuț să își testeze limitele, lucru pe care nu îl poți face decât ieșind din zona de confort. A făcut-o în ultimele trei meciuri, învingând adversari cu un palmares combinat de 35 de victorii și doar 3 înfrângeri. De ce n-ar face-o și acum? Să fim alături de el și să îl susținem în această nouă aventură. Forța Ionut!