Indiferent de care parte a barierei simpatiei te găsești vis a vis de Canelo Alvarez, n-ai cum să nu recunoști că e omul momentului în boxul mondial, pana care scrie istoria perioadei. După atâția ani de progres și fugă după recorduri e tot mai greu să găsești lucruri nemaifăcute. Și totuși cei care îndrăznesc suficient, reușesc, iar Alvarez este fără doar și poate unul dintre temerari. Deși nu este primul care e unificat toate centurile unei categorii (mai sunt cinci campioni care au reușit asta în era cu patru titluri- Bernard Hopkins, Jermain Taylor, Terence Crawford, Oleksandr Usyk, Josh Taylor), este singurul care a realizat acest lucru în mai puțin de un an. Ceea altora le ia o întreagă carieră sau ce în cazul celor mai mulți rămâne doar un vis neîmplinit, pentru el a părut de domeniul firescului.

Alimentat de un curaj nebunesc, în mai puțin de unsprezece luni și-a pus la brâu toate centurile categoriei super mijlocii și a făcut-o într-un mod care nu lasă loc de interpretări, deposedându-i pe deținători într-o manieră indiscutabilă. De la Callum Smith (27-0-0) a luat primele două centuri (WBA și WBC) după ce l-a brutalizat crunt timp de douăsprezece reprize iar pe Billy Joe Saunders (30-0-0) l-a deposedat de titlul WBO și l-a făcut să se gândească mai mult la sănătate provocându-i retragerea și lăsăndu-i amintire o fractură de os orbital, pentru ca ultima piesă lipsă, centura IBF, să o obțină de la Plant în această dimineață după o demonstrație de măiestrie care a venit să completeze imaginea celui mai bun pugilist din topul pound-for-pound.

A fost ca în vremurile bune. O sală plină fremătând la fiecare pumn, spectacol de lumini și pumni, atmosferă electrizantă și luptă dusă până la marginile rezistenței. Deși deznodământul era oarecum așteptat, au fost voci care au prezentat meciul ca unul greu, având în vedere apărarea excelentă a lui Plant și stilul bazat pe o deplasare permanentă. Realitatea însă a prezis-o și dictat-o mexicanul.

Plant și-a jucat cartea, a fugit cât a putut, a lovit ce a nimerit dar nu a reușit să aibă decât momente, neputând uni punctele bune, iar atunci când lupta s-a dus în apele adânci ale reprizelor de final nu a mai fost capabil să mențină ritmul. Apărarea i-a funcționat bine pentru brațul din spate al lui Alvarez, dar eschiva permanentă spre dreapta l-a expus celei mai periculoase arme a mexicanului, croșeul de stânga, care a lovit din prima repriză la temelie, producând în final căderea redutei.

Diferența a fost făcută de loviturile de forță care și-au atins ținta (102 vs 59), Canelo plantându-și cu răbdare și eficiență bombele care au condus în rundul al unsprezecelea la desăvârșirea operei printr-un knockout spectaculos.

În box, ca să fii campion trebuie să bați campionul. Canelo a făcut deja acest lucru în patru categorii de greutate, în trei dintre ele unificând titluri. Cine urmează? Opțiunile sunt multe. La supermijlocie stau la rând Anthony Direll, David Benavidez și învingătorul dintre Gennady Golovkin și Ryoto Murata. De asemenea Jermall Charlo și Demetrius Andrade se arată dispuși oricând să urce de la mijlocie pentru a-și asigura bursele carierei într-un meci cu mexicanul.

La light heavy sunt câteva nume care și-au arătat intesul de a schimba cursul istoriei, Artur Beterbiev (16-0-0, 16 KO) fiind cel mai sonor dintre ele. Dmitry Bivol (18-0, 11 KO) și Joe Smitm Jr (27-3, 21 KO) sunt de asemenea opțiuni interesante.

Orice ar decide, viitorul sună bine pentru Alvarez. Mexicanii îl adoră, americanii sunt dispuși să-și pună banii pe el, iar restul lumii așteaptă cu interes să contemple spectacolul.