Nu cred că greșesc când spun că fost o dimineață mai intensă decât se aștepta majoritatea. Ceea ce trebuia să fie un galop de sănătate pentru favorit s-a transformat într-o victorie cu semne de întrebare din cauza controversei din repriza a cincea, când în urma unei lovituri pe centură, Usyk a căzut la podea fiindu-i permisă recuperarea maxim permisă de regulament, de cinci minute. Dar s-o iau cu începutul.

Pe o ploaie mocănească și pe un ring umed, despre care specialiștii noștri în fotbal ar fi spus că avantajează sportivul mai puțin tehnic, Oleksander Usyk a început mai bine meciul, controlându-l pe Dubois cu un jab foarte precis care l-a atins din toate unghiurile posibile punându-i în evidență rigiditatea și reflexele întârziate. Din repriza a treia, Dubois începe să țintească spre corpul ucraineanului cu lovituri de forță și în debutul rundei a cincea un croșeu upercutat pe sub brațele lui Usyk îl pune pe acesta la podea. Arbitrul de ring Luis Pabon stabilește repede că a fost o lovitură joasă și îi dă campionului timpul necesar de revenire. A fost momentul de cumpănă și totdată controversă a partidei.

A fost lovitură joasă?

E genul de fază la care e greu să stabilești un adevăr absolut, pentru că linia centurii este una interpretabilă și depinzând de cât de sus au tras boxerii șortul, de cum percepe arbitrul ideea de sub centură și, de multe ori, de contextul în care are loc partida, existând în trecut numeroase precedente în care la favorit înseamnă altceva decât la aspirant. Ce s-ar fi întâmplat dacă meciul era în Anglia iar la centru era unul din arbitrii de casă gen Marcus McDonnell sau Howard Foster, renumiți că merg până la sacrificarea reputației ca lucrurile să iasă cum trebuie pentru organizator? Cu siguranță ar fi început numărătoarea și s-ar fi considerat knockdown. Totdată cred că într-o asemenea situație nici Usyk nu s-ar fi tânguit foarte mult și s-ar fi ridicat înainte de opt încercând să se recupere o vreme prin evidarea contactului și deplasare permanentă.

Analizând toate aspectele la rece, Usyk a alimentat controversa nejucând foarte bine rolul omului lovit sub centură, în astfel de cazuri revenirea făcându-se prin sărituri pe călcâie, el nefăcând deloc acest lucru și arătând astfel că nu a fost afectat în zona testiculară ci undeva deasupra.

Concluzionând, e o situație care poate naște dezbateri dar la care, așa cum spunea reputatul arbitru Crăciunescu, Luis Pabon este acoperit de regulament. Oricum, nimeni nu-i va putea lămuri pe fanii englezului că nu a fost joasă și pe cei ai lui Usyk că nu merita victoria. Considerând că Pabon a avut o fracțiune de secundă să decidă, iar lovitura a fost în plin în centură, cred că i se poate acorda credit pentru decizia luată.

Dacă aveți o altfel de opinie, va invit să o exprimați aici cu încredere.

De aici încolo, Usyk revine de la podea, profită din plin de concesia ce i s-a făcut și se plânge de toate loviturile la limită, dar totodată își regăsește suflul și unghiurile cu care pune stăpânire pe cursul meciului. Dubois are doar momente din care speră să scoată o minune, dar în repriza a 8-a este părăsit de voință și pune genunchiul la podea la o combinație care nu anunța nimic deosebit. Restul e doar un galop de sănătate, Usyk lovind din toate pozițiile un colos din care s-a scurs speranța și care a confirmat, pentru cei ce se mai îndoiau, doar o repriză mai târziu că are abandonul în ADN.

Ciuda lui Frank Warren

La final, evident strigăte de protest din partea trioului din colțul lui Dubois, dar nu prea mai era nimeni să-i asculte, publicul părăsind rapid arena mulțumit de ce a văzut și cum s-a terminat. A fost oarecum reconfortant să-l văd pe Frank Warren și de cealaltă parte, a frustrării maxime, în care nu mai face el regulile și lucrurile nu se mai întâmplă cum a prestabilit el. Simpatice încercările lor de a aduce plexul solar cât mai aproape de zona pubiană.

E de înteles supărarea lui Dubois, datele problemei arătând clar că șansele lui la victorie stăteau într-o lovitură de duminică și când în sfârșit a crezut că a dat-o, ea i-a fost anulată. Dar în ceea ce îl privește, chiar dacă s-a comportat peste așteptările mele, englezul a arătat foarte clar că nu aparține elitei și că nici nu are șanse vreodată de a bate consistent o vedetă. Îi rămân oportunitățile unor meciuri domestice cu bărbii de sticlă gen Anthony Joshua, Dillian Whyte și eventual tentative la titluri gen WBA la care accesul e dat de influență în detrinmentul valorii.

Deși s-a cerut insistent rematch, el în opinia mea nu are niciun sens, fiind acum clar și cum poate fi învins Usyk dar și ce fel de inimă e în pieptul lui Dubois și cred că mult mai interesant sună un viitor Usyk – Hrgovic decât o reeditare Usyk – Dubois care ar avea aceeași desfășurare.