Tags

,

Partida de aseară dintre Joe Joyce și Zhang Zhilei a mai demonstrat o dată că în box speranțele nu fac două parale dacă nu le susții cu fapte și că atunci când adversarul îți știe numărul de telefon (a se citi slăbiciunea) viitorul este mai mult decât complicat. Nu știu ce sfătuitori au unii sportivi, dar graba cu care vor să-și refacă imaginea și egoul știrbit după câte un meci în care sunt expuși, se dovedește de cele mai multe ori dăunătoare. Orbiți probabil de orgoliul alimentat de anturaje interesate material, ei sunt împinși pe marginea unor prăpăstii de unde căderea este iminentă.

Joe Joyce a plătit azi noapte prețul așteptărilor fără fundament, fiind spulberat în repriza a treia de o combinație devastatoare a lui Zilei, încheiată cu un croșeu de dreapta perfect încărcat și care l-a așezat docil la picioarele arbitrului Steve Gray. A fost clar încă din primele secunde că Zhang va dicta termenii. Chiar dacă Joyce a pus kilograme în plus, a încercat să-și miște mai mult trunchiul și a atacat și la corp, el nu a reușit nici o secundă să-l clintească pe Zhang sau să-i pună în vreun fel încrederea în dubiu.

Directele chinezului și-au atins ținta încă din start, anunțând din nou nu e noaptea englezului. Se spune în box că rezistența la lovituri scade cu fiecare pumn luat și că mai devreme sau mai târziu plătești prețul. Din nefericire pentru Joyce, la el momentul a venit aseară. A decontat mai devreme decât se aștepta factura pentru numeroasele lovituri încasate de-a lungul carierei, creierul lui decizând că a venit momentul să-l protejeze și închizând circuitele.

Astfel Zhang pleacă mai departe cu centura WBO Interim și cu visul de a-l detrona pe Usyk, în timp ce Joyce rămâne să ducă cea mai grea luptă pentru orice boxer, aceea cu gândul retragerii.