Într-un sport în care imprevizibilul reprezintă sarea și piperul, anticiparea viitorului în amănunt distruge suspansul și răpește din plăcerea privitorului. E ca filmul la care dacă ți se dă spoiler moare ceva din interesul cu care-l urmărești. Mult așteptatul eveniment al finalului de an s-a încadrat în categoria previziunilor îndeplinite mai mult decât mi-aș fi dorit. De la primele lovituri s-a conturat un scenariu placid, fără sinusoide și schimbări de inițiativă. Cu toate că era greu să facă față provocării la acest nivel, Charlo nici măcar nu a încercat să conteze, răspunzând încă din prima secundă a meciului cu NU la toate întrebările pe care le ridicam în prefața meciului.
Nu și-a adus forța cu el la 168 de pounds, de viteză nici nu mai putem vorbi din timp ce a mers toate cele 12 reprize pedalând pe piciorul din spate preocupat mai degrabă să meargă acasă cu fața intactă decât să-și înscrie numele în istorie. Nu a periclitat nicio secundă supremația lui Canelo, a fost părăsit de o inimă mult mai mică decât gura, umplându-și de jenă susținătorii care-l vedeau capabil de mai mult. S-a dovedit din nefericire încă unul din baloanele de săpun umflate de media, balon care s-a spart la primul contact cu aerul rarefiat al înălțimilor.
Culmea e că a cedat și la capitolele la care datorită fizicului era așteptat să performeze, ajungând să fie dominat de Canelo la directele cu brațul din față (56 la 40) deși alonja lui era net superioară. Practic, Charlo nu a existat în ring, entitatea prezentă fiind un simplu sac de box mobil cu care Canelo s-a antrenat 12 reprize. Replica lui de la final “Aș fi putut face mai mult” se înscrie în catalogul adevărurilor incontestabile, din moment ce nu a făcut aproape nimic acum, orice cât de mică încercare fiind mai mult decât atât.
Din partea mexicanului, lucrurile au fost extrem de simple. Cu un Charlo docil încă de la primul pumn, nu a fost nevoie de vreo ajustare a planurilor, strategia inițială bazată pe avans cu bloc urmat de croșee la corp funcționând da capo al fine și aducându-i repriză după repriză în cont. Și-a câștigat corect banii, în jur de 50 de milioane de dolari după unele estimări, fiind deja cu ochii pe următoarele provocări pe care statutul de star planetar i le va aduce în cale.
Și a mai confirmat un lucru întâlnirea de azi dimineață: Freddie Roach e mult pe arătură în ceea ce privește capacitatea de analiză, predicția sa de victorie a lui Charlo prin KO fiind mai îndepărtată de realitate decât planeta Pământ de galaxia HD1, cel mai îndepărtat obiect văzut vreodată de oameni.
Magazin de ring 
Dezamagitor meciul si asta din cauza lui Charlo.
Un non efort imens.
A venit pentru bani.
A fost un sparring bun pt Canelo.
Mai ramane Benavidez si dupa nu stiu poate Morrell.
Rest nu prea mai e mare lucru pt Canelo.
Slab efort depus de Charlo, parca nu-mi venea sa cred ca-i campion si nu oricare, chiar campion undisputed. Ma intreb daca greutatea extra adaugata nu i-a daunat texanului, in sensul ca stiind ca urca atat de mult si nu mai trebuie sa slabeasca, a lasat-o mai moale la sala si nu a mai tras asa de tare ca atunci cand are de facut slabirea. N-am vazut nici vreo tactica la el, nu a incercat sa castige runde, parca doar a vrut sa termine meciul in picioare. Aici ii dau respectul cuvenit, deoarece putea foarte usor sa ramana la pamant cum a facut Ryan Garcia cu Tank Davis dar a continuat. Un meci care nu trebuia sa se intample. Hai cu Benavidez vs Canelo
Inclin sa cred ca faptul ca nu l-a terminat tine mai mult de Canelo decat de Charlo. Daca revedeti meciurile trecute, ce furie avea mexicanul in schimburi cand simtea mirosul de sange, veti sesiza o diferenta mare fata de abordarea de duminica dimineata, cand a fost extrem de cerebral si economicos in lovituri decisive chiar si atunci cand momentul il avantaja.