Ne-am trezit astazi cu o veste trista,figura emblematica a credintei in sine,a reinventarii si a determinarii,fostul campion olimpic si dublu campion mondial George Foreman,a trecut in nefiinta la varsta de 76 ani.

Un vesnic campion al schimbarii Foreman povestea cu amuzament ca primul schimb de replici cu un antrenor a fost : “Mare esti,urat esti,sa vii maine la 12 la antrenament”.

A intrat in JO din Mexic in mare parte ca si un oarecum incepator cu un palmares de doar 16 victorii si 4 infrangeri fiind depasit clar de ceilalti participanti ca si experienta.Nu a contat,si-a facut culoarul sa para un joc lejer distrugand tot ce este in cale pana in finala(chiar si pe conationalul nostru Ion Alexe) unde l-a intalnit pe mult mai experimentatul sovietic Jonas Cepullis,sportiv cu peste 200 de meciuri la activ.Calitatea sa fizica si emotionala s-a vazut de atunci eliminand orice defect tehnic.

A trecut la profesionisti ,fiind un personaj mai degraba hulit datorita trecutului sau de borfas de strada si pus in contextul erei sale,cea mai buna la grea din istorie,unde era in antiteza cu sarmul lui Ali,onoarea lui Frazier sau perfectiunea fizica a lui Norton.

A distrus tot in cale,a castigat titlul in cea mai distrugatoare maniera posibila in 1973 dar l-a pierdut in celebrul Rumble in the Jungle in 1974 el fiind dope-ul din rope-a-dope-ul lui Ali.

Meciul anului in 1976 cu un alt baiat rau al erei in Ron Lyle a precedat infrangerea din 1977 in eliminator de titlu cu Jimmy Young dupa care ,in vestiar dupa meci a avut o epifanie tipand ca a fost in sfarsit gasit de Iisus Hristos.Antrenorul sau,Gil Clancy,credea ca boxul sia pus amprenta asupra creierului sau.

Devine preot,se lasa de box si se ocupa de biserica locala si centrul de copii pe care il avea in grija conducand toata ziua intr-un Volkswagen mic aducand pace si pe Dumnezeu mai aproape de oameni.In acest mod ramane fara bani si la 38 ani si falit face pasul inapoi spre box pentru biserica.

A fost vazut ca o gluma proasta,nimeni nu credea ca la 38 ani dupa 10 ani pe tusa cineva poate reveni in elita.Nu a sarit direct la titlu,a dat timp corpului sau sa se ajusteze din nou la box,incepand practic de la zero.

Meciul cu Gerry Cooney a fost meciul unde presa a sarit de partea sa,intr-un duel al puncherilor George l-a sfarsit pe Gerry in sub 2 reprize pentru a porni scarile rulante catre titlu si bani.Presa si publicul nu il mai vedea ca un circar sau o gluma,acum erau de partea sa.

Campania publicitara pe care a avut-o in anii 90 a fost istorica fiind cotat la un moment dat ca cel mai popular american si favorit intr-o eventuala cursa electorala.

Tot atunci a dat drumul si la celebra sa afacere,the George Foreman Grill-grillul minune care nu te ingrasa cand aveai chef de un gratar cu prietenii si care a adus 200 milioane de dolari vanzand peste 100 milioane de unitati mondial.

Tot in perioada aia primeste o sansa la titlu cu Evander Holyfield si desi a avut o prestatie buna nu a fost destul sa castige centura.

Dupa infrangerea din 1993 cu Tommy Morrison,intr-un mecki unde era favorit parea totul gata.

Micheal Moorer castiga titlul de la Holyfield si stiind ca cel mai mult sens in box o fac dolarii merge dupa cel mai sigur si bogat meci-o noua campanie publicitara cu acelasi George.Insa de data asta,asa cum a zis comentatorul Jim Lampley “It happened!” si desi condus clar la puncte dupa 9 reprize o directa de dreapta il pune in lumea viselor pe Moorer si Foreman redobandea titlul mondial la 45 ani,la 20 ani dupa ce l-a pierdut in Zair purtand aceeiasi pantaloni din acea seara.

Va las si documetnarul BiG George din 2017 o trecere in revista a carierei sale.

La revedere George,tripleta de aur este acum completa,Muhammad si Joe pot sa faca schimb de partener de sparring acum.