Probabil nu ati auzit de acest nume sau daca ati auzit de el nu l-at vazut luptand,dar pregatiti-va caci urmeaza o poveste aproape incredibila.
S.T. Gordon s-a nascut in aprilie 1959,in o familie cu 15 copii.Deci pe langa el si parintii sai domnul Gordon avea o casa de impartit cu o duzina de frati.Datorita acestui motiv a si primit prenumele pe care il poarta:Eventual,dupa atatia copii mama sa a obosit sa mai gaseasca nume pompoase si lui i-au revenit cele doua litere.Cele doua litere nu inseamna sau tin locul vreunei scurtari(precum si S-ul din numele fostului presedinte american Harry S. Truman).
Destul de ciudat pana acum dar mergem inainte.
Domnul Gordon trece la profesionisti in 1977 cu zero experienta la amatori.Zero.Fara meciuri,fara demonstrative,fara smokere(acele meciuri, care desi aveau loc nu se treceau pe palmares si erau o sursa buna de experienta pentru tinerii boxeri,deseori mentionate de Mike Tyson in cartea sa).Nimic.Pur si simplu intr-o zi a devenit boxer profesionist.
Antrenorul sau a fost o figura cel putin la fel de misterioasa precum a fost si el,un tip pe nume Chuck Harris,care pretindea ca a fost un welterweight de anvergura in anii 50 cu aproape 200 de meciuri oficiale sub numele sau ba chiar domnul Harris zicea ca luptase cu nume importante din divizia mijlocie a vremii precum Walter Cartier sau campionul Jake LaMotta.Problema este ca nimic din ce spunea domnia sa nu putea fi verificat.Numele sau nu apare niciunde in era aia si nici pe Boxrec,Fight Fax sau CyberBoxingZone sau oricare alt site de specialitate.Singura sursa care mentioneaza informatiile este un articol din New York Times,…care insa mai mult ca sigur preluase informatiile chiar de la Harris.
Si mai ciudat…dar hai sa mergem mai departe.
Gordon,1,83 m,este listat ca fiind un semigreu,insa accepta meciuri si la grea caci asta era un mod mai bun de a-si castiga painea.Tineti minte ca la sfarsitul anilor 70 era o scena robusta la semigrea,poate nu la fel de puternica precum 5-6 ani mai incolo insa dura fara doar si poate.Fara indoiala ca sal upti atunci in acea divizie dar si cu oameni de peste 90 kg era un job extrem de dificil.
Primul meci notabil televizat al lui Gordon este impotriva unui tanar in panta ascendenta de mare anvergura pe nume Gerry Cooney.In acest punct doar un singur oponent a terminat in picioare un meci cu Cooney care avea un palmares de 10-0 cu 9 inainte de limita.Gordon a devenit a doua persoana care nu a fost facuta KO de catre Cooney.Dar asta nu inseamna ca a terminat cele 10 reprize programate.Ciudat?Da pentru ca a petrecut cele 4 reprize disputate facand sprinturi prin ring refuzand contactul direct pana cand arbitrul s-a saturat si l-a descalificat.In mod neobisnuit(pentru noi doar) antrenorul Harris a mentionat ca au fost furati si ca boxerul sau se pregatea sa-l scoata pe Cooney,care era exact unde il voiau ei(netinand cont ca exista video cu meciul care…arata cu totul altceva).
Video Gerry Cooney vs S.T. Gordon(incepe din repriza a 3-a):
Deasemenea,intrand in meciul cu Cooney,palmaresul sau oficial (si cel care a fost aratat la televizor)pentru Gordon a fost de 11-2.In realitate era doar 6-2.
5 meciuri au fost literalmente inventate si mai tarziu scoase din palmaresul sau.Acestea nu au fost ultimile meciuri science-fiction din palmaresul sau.
La sfarsitul celui de-al doilea an de profesionisti domnul Gordon avea un palmares(real) de 8 victorii si 5 infrangeri.Cooney ramasase cel mai mare salt in calitate de adversari pana atunci asa ca te astepti sa cam dispara din peisaj nu?Asa era normal nu?Gresit.
Gordon se reinventeaza si incepe sa rupa tot,din 1979 si pana la jumatatea lui 1983 mergand 12-0 cu 10 inainte de limita castigandu-si reputatia sa istorica de un real puncher.In acest sir isi razbuna si ultima infrangere inainte de revigorare,in fata lui Earlous Tripp din Las Vegas,de doua ori chiar,ambele prin KO(Tripp era cel invins de Cooney la amatori pentru a castiga Golden Gloves ul new yorkez din 1976).
Ciudat rau nu?Mergem si mai mult in sfera ciudatului….
Stiti ce mai face in acest sir de 12-0?Il bate pe Carlos Sugar De Leon sa devina doar al 4-lea campion WBC la cruiser.Chiar reuseste sa isi si apere centura odata,in fata lui Jesse Burnett,pana sa o cedeze inapoi in fata lui De Leon.
Dar stiti ce face inainte de revansa cu De Leon in timp ce era campion in nou divizie inventata atunci cruiser?Urca nonsalant la grea din nou sa-l invinga pe un anume Trevor Berbick la doar 17 luni de cand acesta il bagase in retragere pe Muhammad Ali,si 3 ani inainte ca Berbick sa castige o centura la grei.Gordon il invinge lejer la puncte pe un Berbick extrem de letargic.
Sugar De Leon isi recapata centura in vara lui 1983,la doua luni dupa meciul cu Berbick, si asta e ultima oara cand auzim de el.Pana la toamna lui 1987 cand ,revine sa-l intalneasca pe un baiat din Detroit pe nume Dwain Bonds,cu un palmares de doar 13-13-2,si pierde prin KO1,singura sa infrangere inainte de limita.
Dupa aceea…..nu s-a mai auzit vreodata de el.Nu interviuri,nu mentionari,nu articole NIMIC.Este ca si cum nu ar fi existat si a fost doar o inventie a imaginatiei noastre.Si acelasi lucru il putem spune si despre antrenorul sau Harris.
Eu,cel putin nu am reusit sa mai gasesc nimic despre acesti doi oameni,care in o era moderna,au lasat incredibil de putine urme.
Oare S.T. Gordon a existat?Sau e doar imaginatia noastra?










