E săptămâna revanșei dintre dintre Povetkin și Whyte. Pumnii celor doi sunt pregătiți pentru a oferi o nouă seară memorabilă fanilor boxului din întreaga lume și pare să nu fie nici de această dată cale de mijloc. Locația este nouă, Gibraltarul fiind gazda inedită a acestei înfruntări, dar datele problemei și întrebările sunt tot cele vechi. Va reuși Whyte ceea ce nu a putut în august anul trecut sau Povetkin va găsi din nou calea spre bărbia englezului?

Pentru englez meciul este unul de importanță capitală, având totul de pierdut și puțin de câștigat. Dacă va bate, își va curăța reputația dar nu total, imaginea prăbușirii după upercutul lui Sașa fiind una care va rămâne multă vreme întipărită în memoria amatorilor de box. I se știe numărul și problema este doar de timp până va face din nou contact cu podeaua. Că va fi Povetkin, din nou Joshua sau altcineva, are mai puțină importanță dar finalitatea va fi aceeași așa cum istoria boxului o demonstrează. Puncher versus bărbie fragilă … rezultat final KO.

Din timp în timp, sunetul gongului se transformă în dangăt de clopot, anunțând părăsirea definitivă a ringului planetar a câte unui luptător care a făcut cinste nobilei arte. Așa a fost și duminică dimineața, când Michael Buffer, cu vocea gâtuită de tristețe vestea moartea unuia dintre cei mai mari boxeri ai tuturor timpurilor, Marvin “Marvelous” Hagler, care la doar 66 de ani a părăsit grăbit și în mod neașteptat această lume.

Un campion în adevăratul sens al cuvântului, propulsat în istorie doar de propriile calități și împins în retragere nu de vreun adversar, ci de mecanismul cinic care guvernează dintotdeauna acest sport și care acționează prin intermediul judecătorilor corupți. De altfel, Hagler nu și-a îndreptat nemulțumirile înspre adversarii cărora le-a fost ridicată mâna pe nedrept, socotindu-i parteneri în această afacere dură numită box.

Lăcrămioara Perijoc a pierdut semifinala categoriei 51 de kg din cadrul turneului internațional de la Strandja, fiind învinsă prin decizie împărțită după trei reprize de luptă dură, de Lukas Angelina din Kazahstan. Sportiva noastră a ieșit din ring cu capul sus, boxând curajos și de la egal la egal cu adversara sa, calitatea prestației fiind una care dă speranțe pentru confruntările viitoare.

Din punct de vedere al cărților de arbitraj, diferența a fost făcută de modul cum s-a judecat prima repriză, reprizele doi și trei fiind date în unanimitate una cazacei, cealaltă Lăcrămioarei. Poate nu ar fi rău să ne canalizăm puțin în viitor atenția asupra acestui aspect, pentru că și la turneul preolimpic de la Londra, sportivii noștri au pierdut toate rundele de deschidere, presiune asupra lor fiind mult mai mare în minutele ce au urmat.

Lucru bun că încep să se umple datele din calendarul lui 2021, an din marcat și el de virus chiar din primele zile. Eddie Hearn a anunțat data meciului revanșă dintre Whyte și Povetkin ca fiind 6 martie, cel mai probabil fără spectatori la cum evoluează situația în Marea Britanie. O idee proastă din punctul meu de vedere ca Whyte să ia imediat reîntâlnirea cu Povetkin dar omului se pare că îi place să joace dur.

După dezastrul din prima întâlnire, el își pune practic la bătaie restul carierei într-o încercare disperată de a-și reabilita reputația. Va fi cu siguranță din nou un meci care pe care. Dacă englezul a învățat din erori, așa cum a făcut-o compatriotul Joshua după cataclismul cu Ruiz, are șansa să iasă victorios de data asta. Doar că va avea nevoie de răbdare, punct la care nu stă deloc bine. Mai e și bărbia care acum i-a fost expusă definitiv și irevocabil.

Aș spune că, la fel ca prima oară, soarta meciului va sta de fapt în pumnii lui Povetkin, cunoscut pentru fluctuațiile de formă avute de-a lungul promițătoarei cariere. Dacă rusul va avea un stagiu de pregătire reușit, poate să îi încheie cariera lui Whyte și să-și mai asigure câteva partide bine plătite. Totul e să îi intre lovitura.

E important că mai sunt oameni ca Hearn, care cred în revenirea boxului într-un timp atât de complicat pentru sport și omenire.

Numai un om care știe cum e să fii învins poate ajunge până pe cea mai de jos treaptă a sufletului său și să revină de acolo cu un plus de forță pentru a câștiga atunci când meciul este egal – Muhammad Ali

Anthony Joshua e un boxer căruia toți îi știu numărul odată ce a fost făcut public de grăsuțul Ruiz. În aceeași situație s-a aflat Wladimir Klitschko și cu toate acestea a reușit să domnească mai bine de zece ani făcând drumul spre bărbia de sticlă imposibil pentru adversari. Într-un final, a fost Joshua cel care a reușit să treacă de proba de foc. Acum e rândul lui să se afle de cealaltă parte a baricadei.

În box, odată expus, fiecare meci este testul carierei, o ușă pe care trebuie să o ții ca să nu intre cel care îți vrea locul. Și la ușa aceasta tot timpul va fi cineva, din ce în ce mai determinat, mai însetat de glorie. Sâmbătă, la ușa lui Joshua va bate Kubrat Pulev, din poziția aspirantului care nu are nimic de pierdut. Mergând pe un fir logic, bulgarul ar trebui să fie pulverizat. A pierdut la Klitschko iar Joshua l-a bătut pe ucrainean. Dar boxul e mai complex de atât și câteodată se încăpătânează să sfideze calculul matematic.

In principalul meci al weekendului am avut o noua demonstratie de forta al celui pe care ESPN il promoveaza ca fiind pound for pound numarul 1 in Terence Crawford.

A devenit sablon ca Bud sa isi duca primele reprize de studiu pentru a prelua controlul meciului pe parcursul reprizelor de mijloc dar deja cred ca a ajuns la un pattern periculos de a pierde primele reprize.

Brook mai mare fizic ca oricare adversar de pana acum al lui Bud(poate Horn?) a lucrat bine cu timing si jab in primele 2 reprize insa incet incet timingul perfect al lui Bud si-a facut aparitia la fel ca garda inversa.