Sâmbătă dimineața, în Boston, Diana Belbiță va face un pas important în carieră, urmând să debuteze în luptele preliminarii ale celebrei promoții UFC, împotriva britanicei Molly McCann.
“Sunt atât de aproape de cel mai important test al carierei, dar să fiu sinceră nici nu realizez ce mi se întâmplă. Nu simt frică și nici emoții. Nu simt nimic altceva decât de obicei. Când am semnat cu UFC, eram îngrijorată că emoțiile mă vor copleși la debut, dar vad ca nu e cazul. Sunt tipul de luptătoare care se așteaptă la tot ce bine dar se antrenează pentru ce e mai rău. Mă aștept ca acest pas să fie mai greu decât orice am întâmpinat până acum dar și nivelul antrenamentelor a fost acum la un alt nivel. Sunt pregătită pentru asta”.
Referitor la faptul că luptă departe de România, Diana a declarat:
“Casa mea e acolo unde îmi este echipa. Pentru mine, Canada este acum acasă așa că sunt fericită că lupt aproape de casă și că partenerii mei au venit să mă susțină. Vreau să le mulțumesc în mod special antrenorilor Alin Halmagean și Adrian Woolley pentru că m-au adus în cea mai bună formă a carierei. Știu că nu sunt singură în această luptă. “
Adversara Dianei are 8 victorii și două înfrângeri și o rată a KO-urilor de 44%. Ea vine după două victorii la puncte obținute împotriva Arianei Lipski și a Priscilei Cachoeira. Ultima ei înfrângere a fost în mai 2018 când a pierdut înainte de limită la Gillian Robertson.
Este întradevăr o șansă extraordinară pentru sportiva noastră, șansă de care sper să profite printr-o evoluție de excepție. Succes, Diana.
Mult prea des boxul este desnobilat de deciziile injuste ale unor oameni fără scrupule și integritate. De la mici ciupeli pe cărțile de arbitraj și până la imensele nedreptăți din istoria acestui sport, cronicile au consemnat de-a lungul vremii întregul spectru al desemnării câștigătorului împotriva criteriilor.
Am încercat să înțeleg ce îi poate face pe unii să orbească temporar și să comită cu bună știință falsuri și nici după atâția ani de studiu și analize nu pot spune că am ajuns să înțeleg pe deplin fenomenul. Dacă în boxul profesionist miza se traduce în interese financiare mai mici sau mai mari, asta explicând într-o oarecare măsură fiindcă nu-i așa, banul este de când lumea ochiul dracului, la amatori și mai ales când vine vorba de tineri, logica nedreptății mi se pare absurdă.
În ultimii ani, deciziile controversate din boxul românesc au depășit cu mult numărul de medalii câștigate de sportivii noștri în competiții care contează. Nu există concurs fără scandal iar în centrul multora din acestea se află sportivi pregătiți la Bacău, oraș care a devenit în ultimii ani noul pol de influență al boxului românesc.
Picior mai scurt doar cu Bacăul
A fost mai întâi Campionatul Național pentru Cadeți de la Târgu Jiu unde s-a consemnat un caz halucinant, unul din sportivi fiind descalificat înaintea finalei pe care trebuia să o dispute cu un adversar din Bacăupentru că are un picior mai scurt, după ce anterior disputase alte două meciuri fără probleme. Întreaga întâmplare aici.
“Luați medalia înapoi, că eu am destule”
A urmat Campionatul Național de Tineret la care de asemenea s-a consemnat o situație de domeniul absurdului când după un meci dominat de un sportiv din Râmnicu Vâlcea, câștigător a fost anunțat adversarul (“întâmplător” tot din …. Bacău), pentru ca la premiere, în urma agitației create “pierzătorul” să urce pe prima treaptă a podiumului, “câștigătorul” fiind convins să renunțe la medalie. A rămas de referință reacția antrenorului de la Bacău “nu-mi trebuie scandal, am destule medalii de aur, nu-i niciun fel de problemă dacă pierd una“. Aveți aici toată povestea.
În urmă cu doi ani, s-a întâmplat același lucru. La un meci între un boxer de la Dinamo și tot un pugilist de la Bacău, deși moldoveanul fusese învingător pe buletinele de arbitraj, decizia a fost schimbată și bucureșteanul a urcat pe prima treaptă a podiumului. Asta contrar regulamentului Federației Internaționale de Box (AIBA), în vigoare. Ca să scape de suspendare, federația română l-a suspendat atunci pentru jumătate de an pe supervizorul competiției. (sursa Prosport)
Ziua în care “orbul”a nimerit Brăila
Inevitabil și la recent încheiatul Campionat Național de Juniori desfășurat la Brăila săptămâna trecută au fost mai multe decizii contestate. Vociferări mai discrete sau mai zgomotoase au însoțit unele din deciziile arbitrilor, rupând pentru scurt timp echilibrul sonor din sala “Carantina”. Apoi vocile s-au stins, ecoul a dispărut, fiindcă la sfârșitul zilei toți depind în mai mare sau mică măsură de sistem. Nedreptatea însă rămâne, acoperită de una din directivele de aur ale unui sport blocat în trecut: “decizia judecătorilor nu se schimbă“.
Nu am fost niciodată adeptul inechității, orice formă ar lua și indiferent de explicațiile ce mi s-au adus drept argumente. Nimic din ce am scris pe acest blog nu a fost vreodată la comandă ori sub vreo influență. Sunt principiile mele, pe care le promovez fără niciun alt interes decât respectarea adevărului. Am susținut întotdeauna că să privezi un tânăr de rodul muncii la o vârstă când simțurile și valorile îi sunt în formare, reprezintă o atrocitate. Obții un sportiv frustrat, cu spiritul ciuntit și motivația sabotată de acceptarea faptului că accesul la performanță stă în alte mâini decât ale lui și produci daune greu de cuantificat și mai ales de remediat.
Am văzut la Brăila cât de adânc e înrădăcinat răul în sistem, cum sfidează logica, evidența și bunul simț și cum e deghizat genul de injustețe pe care nici o orânduire n-a reușit s-o stârpească, ba din contră. Am să vă prezint o mostră din acel tip de parșivitate care dacă își găsește suficienți adepți, generază nedreptățile strigătoare la cer.
Fac referire la semifinala categoriei 60 de kilograme, în care s-au întâlnit Samuel Roman, legitimat la CSS Baia Mare și Cosmin Fichitiu reprezentant al centrului de pregătire …. Bacău. Partida a avut un singur sens, fiind dominată la absolut toate capitolele de Samuel. Nu există nici măcar o repriză care să stea sub semnul întrebării la vreunul din criteriile de arbitraj. Număr de lovituri clare (mai mult decât dublu de partea lui Samuel), agresivitate, defensivă, ring generalship, toate au înclinat categoric spre băimărean în fiecare secundă a luptei. Pentru edificare, aveți mai jos statistica loviturilor care vine să completeze tabloul unui dezechilibru absolut. Este un meci cu o singură finalitate normală: decizie unanimă5-0.
Cu toate acestea, împotriva firii, la microfonul sălii s-a auzit anunțul absurd: învingător prin decizieîmpărțită, colțul roșu Roman Samuel. Faptul că în aceste condiții a existat un arbitru care l-a văzut câștigător pe sportivul inferior din toate punctele de vedere, mi se pare extrem de grav. Un individ care dacă își mai găsea doi complici, ar fi putut genera din pix nedreptatea și să ruineze munca de un an de zile a unui copil talentat. Nici nu mă întreb ce s-ar fi întâmplat în condițiile unui meci echilibrat. Cum e posibil așa ceva? Chiar nu observă nimeni aceste atentate la normalitate?
Concluzii
Sigur că reacția comună la situația prezentată este: bine mă, aveți decizia, ce mai vreți? Dar nu e deloc în regulă. Există nedreptate și în victorie atunci când aceasta nu îți este recunoscută la adevărata ei valoare. Pentru că o sămânță din aceasta va rodi mai târziu în solul boxului românesc stropit din belșug cu incompetență și influență, îndepărtând și mai mult orizontul performanțelor. Dacă nu sancționăm derapajele de la normalitate și moralitate la cele mai mici semne, vom culege mai încolo doar lipsa rezultatelor și lacrimile frustrării. Toate, sub privirile impasibile și egourile satisfăcute ale unor conducători vremelnici, orbiți de strălucirea falsă a unor medalii incorect obținute.
Din păcate Viorel Simion mai adaugă un ghinion la colecția prea mare pe care a adunat-o de-a lungul carierei.
Conform Prosport meciul pe care trebuia să-l dispute mâine seară contra lui MarcoMcCullough s-a anulat din cauza unor probleme de sănătate pe care le-ar avea irlandezul.
A trecut cântarul fără probleme. A urmat conferința de presă, unde s-a prezentat singur, fără să ajungă și adversarul său. Acolo am aflat că ar fi o problemă medicală cu irlandezul, relevată de un RMN cerebral. Ne-au aruncat că McCullough ar putea să nu mai boxeze niciodată. Joi a fost cântarul oficial, unde de asemenea Viorel s-a prezentat conform programării. A avut 58,4 kilograme, în limitele impuse. Ulterior am fost informați că meciul s-a anulat și că trebuie să fim răbdători, că poate în 2-3 săptămâni se rezolvă problema medicală, iar meciul se va face. Asemenea bătaie de joc nu am înghițit pe nicăieri pe unde am trecut”, a declarat directorul executiv de la King Promotion, Bogdan Mușat.
”Noi bănuim că Marco McCullough nu a putut face categoria, iar reprezentanții lui au venit cu varianta RMN-ului. Totul e cusut cu ață albă. Noi nu suntem bătaia lor de joc”
”Și oficialii IBF au fost surprinși de ceea ce s-a întâmplat. Toți am așteptat informații de la organizator, dar Lee Eaton a răspuns când și cum a vrut. A coborât în holul hotelului în ciorapi și pantaloni scurți să discute cu noi. Nu știu cum a ajuns să reprezinte o companie atât de mare, precum MTK Global. Eu am cheltuit peste 10.000 de euro cu acest meci. Viorel ar trebui și el despăgubit, pentru că a pierdut bursa de meci. În SUA există un gentlemen agreement în astfel de situații. Fie sunt returnați banii cu pregătirile, în cel mai rău caz, fie sunt returnați banii de pregătire și de dă o parte din bursa boxerului”, spune și președintele King Promotion, Sorin Florea.
Scăpat teafăr din ringul profesionist de 26 de ori, ultima dată la sfârșitul lunii trecute când l-a învins după un meci spectaculos pe Shawn Porter, speranța categoriei welter, Errol Spence Jr se pare că a suferit un accident grav de circulație, mașina pe care o conducea, un Ferrari fiind puternic avariată.
Ceea ce trebuia să fie revenirea lui Gennady Golovkin în elită, printr-o evoluție convingătoare împotriva ucraineanului Sergiy Derevyanchenko, s-a întors împotriva lui la finalul a 12 reprize în care nu a reușit să satisfacă așteptările spectatorilor și ale milioanelor de fani care au stat cu ochii pe el.
Deși a început furtunos, punânăndu-și adversarul la podea chiar în prima repriză, Golovkin s-a stins pe parcurs și nu a mai reușit să fie luptătorul dominant care era odată. Numărat și rănit grav la ochi, Derevyanchenko și-a jucat corect cartea boxului din apropiere, punându-și în mare dificultate adversarul în repriza a 5-a cu o lovitură la ficat.
Ucraineanul a boxat foarte bine și pe contră, expediind de-a lungul celor 12 reprize loviturile mai grele și mai clare și făcând suficient în opinia majorității specialiștilor pentru a obține victoria. Numărul loviturilor de forță care și-au atins ținta, 183 față de 136 ale lui Golovkin, pare și el un argument solid în acest sens.
Lent, previzibil, alternând momentele de concentrare cu perioade lungi de contemplare, Golovkin a arătat ca îmbătrânit peste noapte. După ani de dominație autoritară a ringului, acum s-a chinuit, a boxat fără plăcere arătându-și limitele și devenind accesibil unui adversar inferior fizic dar cu o motivație superioară. Nu cred că a ajutat nici schimbarea antrenorului, Jonathon Banks nefiind omul care să facă diferența în momentele grele.
Cărțile judecătorilor, de două ori 115-112 și un 114-113, au părut mai degrabă o compensare a nedreptății ce i s-a făcut în primul meci cu Canelo decât recompensa evoluției din această dimineață. Huiduit de la decizie până la părăsirea arenei, deși a ieșit cu centura la brâu, cred că se poate spune că pasul a fost unul înapoi.
O eventuală revanșă, anunțată imediat, îi va mai pierde un an din viață și nu cred că va face altceva decât să adâncească criza. Dacă își dorește să mai lupte, are nevoie de un alt antrenor și de un sfătuitor onest și obiectiv care să-l orienteze spre un sfârșit de carieră demn și lipsit de frustrări.
Dubla campioană olimpică de la amatori, britanica Nicola Adams a dat de greu la cel de-al șaselea meci susținut la profesioniști, fiind salvată de arbitri (unul dintre ei fiind compatriotul nostru Mihai Leu) de la o înfrângere rușinoasă.
Deși a întâlnit o sportivă mult inferioară fizic și valoric, Adams a fost dominată autoritar de stilul agresiv al mexicancei, care a dat de-a lungul celor 10 reprize cele mai clare lovituri și a făcut mai mult decât suficient pentru a câștiga.
Dar cum se întâmplă de multe ori în box, arbitri au echilibrat din pix ceea ce campioana nu a reușit cu pumnii. Mihai Leu, căruia i-am apreciat judecata în alte dăți în care era la mijloc un sportiv influent, a văzut de această dată alt meci, fiind cel mai departe de adevăr cu un halucinant 97-93 pentru britanică considerat “absurd” de cei de la boxingscene.com. Arbitrul englez a punctat egal 95 în timp ce neamțul Barabas a fost singurul care a respectat realitatea din ring cu acel 96-94 în favoarea Mariei Salinas finalul confințind un egal nemeritat pentru englezoaică. Punctajul specialistului ESPN a fost 97-93 pentru Salinas.
Huduielile de la anunțarea deciziei au fost doar o slabă consolare pentru sportiva al cărui drept la glorie i-a fost refuzat de un box în care influența bate de prea multe ori competența.
Sâmbtătă la Ekaterinburg, Rusia, s-a încheiat Campionatul Mondial de Box al seniorilor, ediția 2019. Așa cum boxul amator ne-a obișnuit de-a lungul timpului și aici au fost controverse, meciuri frumoase și mai puțin frumoase, decizii în marea majoritate corecte dar și unele dubioase (una întoarsă în favorea gazdelor după terminarea partidei și anunțarea învingătorului).
Ca o concluzie generală, am văzut un box nereformat suficient în care spectacolul e sufocat în continuare de pragmatism și subiectivitate. Deși a încercat să se apropie mai mult de boxul profesionist prin renunțarea la căști și schimbarea sistemului de punctaj, numărl mic al reprizelor, lipsa luptei din apropiere și modul destul de neclar în care judecătorii decid câștigătorul unei runde, scade mult din spectacol.
Modul de luare a decizie în cazul meciurilor întrerupte prematur este de asemenea un capitol care poate da naștere la controverse favorizând sportivul mai tare de cap care chiar dacă nu e mai valoros, dacă pornește bine și își ciocnește adversarul la momentul potrivit, poate ieși învingător independent de decalajul valoric.
De asemenea, măsura ce permite sportivilor ce au trecut la profesioniști să boxeze și în competiții de amatori, a dus în loc de creșterea gradului de spectaculozitate așa cum probabil s-a dorit, la creșterea celui de periculozitate prin dezechilibrul creat între competitori, consecința cea mai evidentă fiind knockoutul devastator suferit de reprezentantul SUA la categoria + 91 de kilograme în fața uzbekului Jalolov Bakhodir, care are și 6 meciuri la profi în Statele Unite, toate câștigate înainte de limită. Continue reading →
Debutul londonez al lui Cătălin Paraschiveanu a fost unul reușit. Cu o evoluție sigură, în fața unui adversar sub potențialul său dar care i-a permis să-și dea drumul la brațe, Cătălin a controlat autoritar toate cele 6 runde obținând o victorie meritată.
“A fost un meci pe care l am controlat. Am avut un adversar cu peste 60 de meciuri, foarte rezistent care nu a pierdut niciodata prin KO Din cate stiu nici knock down nu a fost pus si a intalnit multi boxeri de valoare.
Multumesc oamenilor care au fost la meci si celor ce m-au sustinut si sponsorilor
Dupa meciul asta o sa boxez la Iasi la gala organizata de dl Iulian Botez și apoi sper sa boxez intr-un meci de titlu pana la sfarsitul acestui an“
L-am întâlnit pe Cătălin în gala de la Timișoara din vară și am stat de vorbă cu antrenorii lui, niște băieți foarte dezghețați și receptivi la fenomenul pugilistic. Mă bucur că are în sfârșit un mediu în care să-și poată testa și manifesta talentul. Succes, Cătăline!
Dominația neperformaței ce patronează boxul românesc își arată roadele cu fiecare ocazie. Amintirile medaliilor sunt tot mai îndepărtate iar vântul schmbării întârzie să bată. S-a atins o stare de suficiență ale cărei victime sunt în cele din urmă sportivii care își sacrifică pe altarul incompetenței cei mai frumoși ani sperând în rente viagere ținute departe de cumetrii, interese, lipsă de cunoștințe, viziune și realism.
Se supraviețuiește la trecerea timpului, pe bază de promisiuni neonorate și tăceri stânjenitoare postcompetiționale. Incompetența antrenorilor este evidentă, probată de rezultate și statistici iar cea oficialilor de incapacitatea alcătuirii unor programe eficiente. Sunt deja câțiva ani de când avem mai multe centre olimpice, devenite în timp mize financiare mai degrabă decât generatoare de performanță. Guri de oxigen, cum le spune președintele federației, fără a menționa că oxigenul se traduce în subvenții pentru aparatul mult prea încărcat și ineficient din cadrul unei federații suferinde. Nu există planuri coerente de pregătire și nici strategii solide de dezvoltare. Doar promisiuni și vorbe goale de conținut. Puținele opinii obiective sunt trecute rapid în conul de umbră al indiferenței care gravitează în jurul boxului românesc.
Realitatea
Ultima medalie la Mondiale a fost în 2011, când Bogdan Juratoni cucerea bronzul la cat. 75, la Baku în timp ce ultimul titlu mondial la amatori se pierde negura anului 1999, când la Houston, George Olteanu câştiga categoria 54 kg, iar Marian Simion pe cea de la 71 kg. La nivel european am respirat datorită lui Mihai Nistor, medaliat cu bronz în 2014 și 2015, el însuși un caz celebru de “malpraxis” al sistemului, așa cum am arătat în mai multe rânduri aici. Continue reading →
Magazin de ring 