Privită în ansamblul ei, gala Dracula Boxing Show de la Brașov a fost din punctul meu de vedere una peste așteptări atât ca organizare cât și ca și calitate a actului pugilistic exprimat între corzi. Toți favoriții și-au respectat statututul obținând victorii convingătoare, e drept, în fața unor adversari aflați considerabil sub nivelul lor, dar așa cum spuneam în prefațarea galei, în sărăcia ce sufocă boxul nostru profesionist, pare de prost gust să mai ai și pretenții.

Sigur că mi-aș fi dorit adversari cât mai apropiați de nivelul sportivilor noștri, dar asta înseamnă imagine, marketing, educarea spectatorului, toate materializate în bani. Privim cu jind peste gard la vecinii de la kickbox cum reușesc să umple săli de mii de oameni, dar trecem peste faptul că și acolo a fost un proces de ani mulți până s-a ajuns la asta. Boxul e la momentul acesta la noi un sport cu care u prea vrea nimeni să își asocieze imaginea și pentru a-l face altceva, lucrurile ar trebui luate de la baza. Dar să revin la gală.

Am văzut în primul meci doi compatrioți dornici de pumni, Chiriac Marian și Radu Marian schimbând lovituri serioase până la întreruperea partidei din repriza a doua, cauzată de o ciocnire involuntară ce a provocat o tăietură pe arcada lui Radu.

Viorel Simion, ajuns la 41 de ani, a arătat că îi sunt suficiente amintirile pentru a bate noul val, jucându-se cu mult mai tânărul Alexandru Ioniță timp de șase reprize și obținând o binemeritată victorie unanimă. A fost plăcut să-l văd iarăși simțindu-se bine în ring, în ultimii ani fiindu-mi dat să-l văd doar în meciuri de vânzare a palmaresului în fața unor adversari mult mai buni și în fața cărora a fost adus să piardă. Viorel merită respectul nostru pentru modul în care a luptat să supraviețuiască într-o lume condusă de interese.