Reprezentanta boxului românesc la Jocurile Olimpice de la Tokyo a debutat în forță, obținând la finalul a trei runde entuziasmante prima victorie olimpică feminină pentru boxul nostru (boxul fetelor a fost introdus la olimpiadă începând cu 2012, an în care am fost reprezentați de Mihaela Lăcătuș care însă a pierdut în primul tur).

După un turneu de precalifcare extrem de reușit, în care s-a oprit doar în semifinale unde a fost învinsă de senzația momentului, italianca Irma Testa, Claudia confirmă forma ascendentă și la Tokyo, fiind la un singur pas de visul suprem, medalie în cea mai titrată competiție planetară. Mai îmbucurător decât rezultatul, este boxul practicat de ea, unul adaptat rigorilor moderne, agresiv, bazat pe volum și forță, dublat de o condiție fizică ce îi permite să mențină ritmul ridicat până la gongul final.

În optimile de finală de la Tokyo, Claudia nu i-a lăsat nici o șansă somalezei Ali Ramla Said Ahmed, pe care a dominat-o de la cap la coadă adjudecându-și rotund cele trei reprize pe toate cărțile de arbitraj. Povestea oponentei sale este una de-a dreptul fascinantă, ea fugind cu familia din Somalia din cauza războiului civil în care unul din frații ei a fost ucis, fiind la un pas de moarte după ce mama ei a spălat-o cu insecticid pentru a o scăpa de păduchi, iar mai apoi practicând în secret boxul ani de zile, mama ei neștiind că fiica sa se bate în ring nici când a obținut titlul de campioană națională în Marea Britanie, țara de adopție. Un alt fapt care îi condimentează bibliografia, este acela că nu își cunoaște ziua de naștere, actele familiei fiind distruse odată cu fuga lor, ea știind doar că s-a născut în luna iunie.