Apărarea de jab se poate face cu simplul scop de a evita lovitura sau pentru a prelua iniţiativa printr-o contră. În acest articol voi analiza doar varianta pur defensivă, urmând ca partea de contraatac s-o tratez în unul din articolele viitoare. Unele din procedeele pe care le voi prezenta, se aplică destul de rar în boxul amator, unde din cauza numărului mai mare de lovituri pe unitate de timp, mişcările defensive complexe consumă prea mult efort în raport cu eficienţa lor. Amatorii folosesc cel mai des blocarea cu ambele braţe, bloc cu braţul din spate, eschiva exterioară. Cum se observă însă  în ultimii ani o din ce în ce mai mare apropiere a boxului amator de cel profesionist, am ţinut ca informaţia să fie completă pentru a oferi antrenorilor şi sportivilor cât mai multe alternative.

Avem la îndemână următoarele modalităţi pentru a ne apăra de jab (în paranteze sunt trecute denumirile în limba engleză):

• blocare cu ambele braţe (double arm block)- una din cele mai folosite tehnici de apărare datorită efortului minim pe care îl necesită. Practic din poziţia de bază antebratele se apropie formând o bariera pentru lovitura care vine (vezi video min 0.55 – 1.24). Utilă atunci când se urmăreşte apropierea din distanţă în semidistanţă. Greşelile frecvente sunt ţinerea antebraţelor prea sus, lăsând deschideri prea mari la corp (min 1.38 – 2.20) şi privirea în pământ (min 2.21 – 2.59)

• blocare cu braţul din spate (eng. catch) – a fost exemplificat perfect de Bernard Hopkins în primul articol
• pararea spre interior ( eng. parry) – se poate face cu ambele braţe dar la jab se potriveşte mai bine cea cu braţul din spate având în vedere că lovitura vine pe partea dreaptă. Spre deosebire de prindere, în loc ca lovitura să sfârşească în mănuşa deschisă, aceasta este deviată spre interior printr-o lovitură scurtă cu interiorul mănuşii pe încheietura adversarului (min 1.17 – 2.07); deflecţia poate face ca oponentul să cadă pe lovitură  ceea ce oferă oportunităţi de atac.

• parare spre exterior (eng. outside parry) – tehnică mai pretenţioasă, folosită doar de cei mai înzestraţi boxer, utilă în cazul în care se urmăreşte contra cu directa de dreapta. Ca mecanică, e vorba de o rotire a corpului spre stânga, urmată de devierea braţului adversarului cu deschizătura mănuşii printr-o mişcare circulară (min 1.55 – 2.28)

• eschiva (eng. slip) –  se poate face a)  în exterior b) în  interior. E vorba de o deplasare a trunchiului lateral şi uşor spre înainte, în interior sau exterior, cu pas lateral sau fără, având capul permanent în acelaşi plan paralel cu solul. Jabul va trece astfel pe lângă ureche, procedeul fiind cu atât mai reuşit cu cât mănuşa adversarului este mai aproape de aceasta (se spune că o eschivă e perfectă atunci când directa zgârie urechea).

• pendulare cu scădere de nivel spre interior (eng. ride sau weave) – o deplasare semicirculară cu scădere de nivel. Se face o eschivă scurtă spre exterior, urmată imediat de scădere de nivel concomitentă cu o deplasare a trunchiului spre interior (video min 1.15 (imaginaţi-vă că stati faţă în fată cu antrenorul din clip si trimiteti directa de stanga spre el chiar înainte să înceapă el mişcarea) – 1.58)
• pendulare cu scădere de nivel spre exterior (eng. slide sau bob) – ca si mai sus doar ca miscarea se finalizează spre exterior (min 2.16 – 2.47). De la minutul 2.47, sunt prezentate principalele erori care se fac în timpul acestor procedee (deplasarea braţelor din poziţia de gardă (min 2.53 – 3.01), mişcarea executată din talie şi nu din picioare (min 3.02 – 3.12))

• scădere de nivel (eng. duck) – se îndoaie genunchii şi se lasă pur şi simplu corpul să cadă aşa încât lovitura va trece pe deasupra capului
• retragere (eng. rock) – se face fără pas înapoi, se mută doar 70 % din greutate pe piciorul din spate odata cu translatarea întregului trunchi înspre înapoi
• rotirea umărului (eng. shoulder roll) – este o tehnică avansată de apărare, specifică profesioniştilor, stăpânită la perfecţie în zilele noastre de Floyd Mayweather. Se poate dovedi periculoasă când e folosită greşit (vezi partida Marcos Maidana – Adrien Broner în care Broner a plătit scump încercarea de a imita acest procedeu. Mayweather i-a arătat câteva luni mai târziu cum se face în faţa aceluiaşi adversar) Nu insist asupra ei din cauză ca e folosită foarte rar.
• pas înapoi (eng. stepback) – împingând pe piciorul din faţă, se face un pas înapoi fără a compromite centrul de greutate. E o tehnică de siguranţă, cu care de cele mai multe ori se iese din raza de acţiune. Utilitatea ei creşte dacă se antrenează împreună cu revenire.

Pentru jabul la corp, avem următoarele variante de apărare:

• parare
• blocare cu antebraţele
• pas înapoi

Succes la antrenamente!