La recomandarea antrenorului Nelu Stoian, am să încerc să schiţez elementele principale pe care le implică poziţia de bază (eng. boxing stance) a unui boxer. Se spune că orice prost poate să se bată dar puţini ştiu să şi boxeze. Scopul primordial al unui pugilist este să-şi lovească oponentul fără a fi lovit înapoi. Postura pe care acesta o adoptă, trebuie să-i permită să trimită loviturile corect, să se apere eficient şi să se deplaseze cu uşurinţă în orice direcţie fără să-şi compromită echilibrul, cu alte cuvinte să-i maximizeze atuurile şi să-i ascundă cât de mult posibil slăbiciunile. Chiar dacă fiecare, în funcţie de caracteristicile individuale, natura mişcărilor (ofensive, defensive) îşi va găsi în timp poziţia care îi oferă confortul maxim, cu toţii vor trebui să asimileze mai întâi componentele de bază ale gărzii clasice.
Trenul inferior: Încep cu picioarele pentru ca ele sunt fundaţia pe care se sprijină întreaga structură. Din poziţia de drepţi, cu picioarele depărtate la lăţimea umerilor, facem un pas în faţă cu piciorul stâng (dreptul pentru cei cu gardă inversă). Genunchii se îndoaie uşor, aducând centrul de greutate în jos pentru a stabili o bază cât mai solidă. Şoldul se va roti uşor spre partea de forţă, umărul corespunzător venind în faţa celuilalt. Distanţa dintre picioare este o variabilă pe care fiecare o va optimiza după o vreme. Picioarele prea depărtate împiedică deplasarea rapidă în timp ce o distanţă prea mică duce la pierderea echilibrului. Piciorul din faţă va ţinti înspre adversar iar cel din spate, cu călcâiul ridicat, va face un unghi de 30 grade după unele surse, 45 după altele, cu axa. Ridicarea călcâiului piciorului din spate ajută la o reacţie mai rapidă în cazul deplasării şi la torsiunea corectă atunci când se loveşte cu braţul de forţă. Echilibrul obţinut trebuie să facă posibil cu uşurinţă transferul greutăţii de pe un picior pe altul. Greutatea corpului trebuie simţită pe vârful tălpilor (pe bilă) şi nu pe călcâi şi va fi distribuită egal pe ambele membre inferioare. O poziţie corectă, va solicita muşchii gambei şi gluteii (gluteus maximus) de aceea e important ca aceştia să fie pregătiţi înainte şi după antrenament (încălzire, stretching).
Trenul superior Braţele sunt îndoite de la cot, cu pumnii la nivelul obrajilor (sunt surse care recomandă ca braţul din faţă să fie la nivelul umărului dar acesat e iarăşi un aspect care ţine de tipologia fiecăruia). Braţul conducător va fi ţinut în faţă, cu pumnul strâns uşor şi palma îndreptată spre interior. Pumnul braţului din spate va fi lipit de obraz, pregătit să pareze sau să prindă loviturile adversarului. Ambele coate se ţin în interior cu scopul de a proteja coastele. Încheieturile mainilor se ţin drepte, bărbia în piept, privind adversarul “printre sprâncene”. Cum am spus şi mai sus, rotirea taliei spre partea de forţă face ca umărul braţului din faţă să fie poziţionat înaintea celuilalt. Avantajele umărului în faţă sunt multiple: i) raza de acţiune este mai mare ii) timpul de lovire mai scurt iii) forţă superioară (prin torsiunea taliei) la loviturile cu braţul din spate iv) jabul este mai greu de citit, umărul fiind deja pregătit de atac v) braţul din faţă poate apăra din timp atacurile adversarului.
Completez informaţia punând în corpul acestui mesaj o parte din comentariul lui Nelu Stoian de la postul referitor la directa de dreapta:
Buna ziua , as dori sa incept cu o propunere:ar trebui sa incepem cu pozitia de garda….f importanta si de unde vin erorile , apoi.As dori sa incepem sa folosim “,bratul din fata sau din spate .”…sau piciorul “- evitam explicatiile pt boxerii stingaci ( din experienta vorbesc, nu toti inteleg asta , eu fiind stangaci)
Domnul din video are niste greseli bazice:
1 Distanta dintre picioare , care este egala cu distanta dintre umeri , nu este respectata (sau macar explicata- de unde nevoia unei explicari a pozitiei de garda) , de unde si dezechilibrul des intalnit .
2 “Piciorul din spate sta mereu pe “varf” – pt rotirea cu usurinta a soldului,si foarte important picioarele (labele picioarelor ) sunt PARALELE.Varful piciorului din spate se pozitioneaza pe linia imaginara a calcaiului piciorului din fata, pastrand intre ele bineinteles “distanta dintre umeri”.de unde PATRATUL imaginar.
Boxerii amatori de fapt stau mereu pe varfurile picioarelor (impulsion-propulsion).Centrul de greutate va fii mereu respectat daca pozitia picioarelor este corecta -un echilibru natural de fapt.
Centrul de greutate se poate traduce astfel: ne imaginam un patrat in care colturile sunt numerotate in sensul acelor de ceas , A,B,C,D (plecind de sus din stanga bineinteles).Centrul de greutate il gasim la intersectia diagonalelor (imaginar vb).Astfel boxerul dreptaci are picioarele in punctele A si C (stingaciul in B si D ).Ramane sa trasam imaginar sau chiar pe jos cu creta cealalta diagonala , rezultand un patrat (teoretic)
Din punctul de intersectie al diagonalelor se ridica perpendicular in sus o dreapta….aceasta “strapunge” corpul ajungind in centura abdominala unde gasim faimosul CENTRU DE GREUTATE.
Pentru boxerii avansati acest lucru nefiind o problema , lovesc lung adversarul (aproximare gresita a distantei )revenind rapid in pozitia de garda sau facand un mic pas in directia loviturii aplicate , restabilind astfel echilibrul .Pozitiv este faptul ca se subliniaza existenta AXULUI CORPULUI in jurul caruia “graviteaza” toate loviturile .
Aceste afimatii sunt personale si teoretice , dar subliniez faptul ca informatiile trebuie sa fie corecte si neinterpretabile.
In practica boxerii (mai avansati) jongleaza cu aceste dimensiuni .Dar daca si Graciano a fost ajutat de geometrie atunci si noi putem fi .
În linii mari, despre asta e vorba în cazul gărzii clasice. Desigur că există variaţiuni, particularizări şi abordări mai mult sau mai puţin filosofice în ceea ce o priveşte (discuţii despre axe, echilibru, unghiuri, etc.), multe din aspectele semnalate mai sus putând constitui la rândul lor subiecte de sine stătătoare. În articolul următor, mă voi opri asupra celor mai cunoscute tipuri de gărzi nonclasice. Pana atunci, spor la antrenamente!
O mica corectare la comentariul meu : patratul acela imaginar are de fapt latura egala cu distanta dintre umeri ….ca sa fie inteles si logic .
“Spre partea de forta “se roteste doar umarul – ca sa protejeze barbia, de fapt ,si asa cum ai subliniat si tu sa “pregateasca atacul “..Mai simplu : umerii copiaza picioarele, adica linia(imaginara ,”diagonala” )dintre picioare este PARALELA cu cea dintre umeri.