Tags
accidentari, box, deces, risc
Boxul e un sport riscant. Oricâte contraargumente ar căuta susţinătorii înfocaţi ai acestui sport, numărul accidentelor mortale şi urmările loviturilor repetate la cap stau mărturie că boxul vine la pachet cu un risc asumat. Numeroase studii mai mult sau mai puţin relevante au încercat să clarifice care sunt principalii factori de risc ce favorizează apariţia fatalităţilor.
Aşa cum lesne se poate anticipa, riscul cel mai mare este asociat cu loviturile repetate la cap, care în timp afectează creierul. Cu sau fără cască, efectele sunt cumulative. Probabil mi se va răspunde că dacă vrei securitate, alegi şahul. Dar nu aceasta e ideea. Problema principală este să facem ceea ce ţine de noi pentru a reduce cât posibil daunele. De multe ori, de teama anulării meciurilor sau pentru a nu părea slabi, sportivii ignoră ori chiar ascund unele simptome (dureri de cap, ameţeli, greţuri, pierderi de memorie sau echilibru) care pot fi semnale ale unor afecţiuni serioase.
Pierderea rapidă a greutăţii şi deshidratarea severă sunt alţi doi factori care pot favoriza riscul decesului în ring, ei ducând la încetinirea reflexelor şi implicit la creşterea riscului de a primi lovituri periculoase. Lupta la categorii nepotrivite de greutate, medicaţie necorespunzătoare (tratamente cu anticoagulante (ex. binecunoscuta aspirină) sau pastile care cresc tensiunea arterială, administrarea de EPO (eritropoietină)), timpul prea scurt între competiţii, alcoolul, steroizii sau pur şi simplu vârsta înaintată completează tabelul cu factori asociaţi cu riscul de deces.
Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Benjamin Franklin cum că “nimic nu e sigur in aceasta lume, in afara de moarte si impozite” şi având în vedere că în privinţa impozitelor nu putem face nimic pentru a le întârzia, momentul vizitei “doamnei cu coasa” ţine uneori de noi şi de deciziile pe care le luăm. Cunoaşterea informaţiei corecte, actualizarea ei şi punerea în aplicare la timp pot face câteodată diferenţa dintre viaţă şi moarte. Un boxer conştient de pericole şi care ştie cum să limiteze factorii care-l predispun la accidente grave, este un boxer cu şanse mai mari de a scăpa teafăr.
Corect , dar la fel de importanti sunt antrenorii….managerii care “imping” de la spate sportivii , uneori .Uita-te la Groves & samd care dupa KO a boxat rapid (respectand pauza impusa ) of course
Sportul e business si e greu sa temperazi ritmul.
@Nelu Stoian – Antrenorii si managerii ar trebui sa fie cei dintai care sa se gandeasca la binele sportivului. Dar intr-o lume condusa de interese financiare e foarte greu sa faci lucrul asta. Boxerii ajunsi “fabrici de bani” sunt impinsi si convinsi sa intre cat mai des in ring si din pacate rezultatele sunt tragice de multe ori.