Tags

,

Există în box mai multe moduri de a pierde şi mai multe feluri de a părăsi învins ringul. O poţi face onorabil, cu simţul datoriei împlinite dând din tine tot ce ai mai bun fiind însă copleşit de superioritatea adversarului, dar şi pe ușa din dos, acoperit de ruşine şi huiduieli. Poți să pui genunchiul jos și să te predai ascultând cu capul în pământ numărătoarea sau să pleci simplu și fără înțeles ca de la o întâlnire cu destinul ce nu a decurs conform planului. De la celebrul “No Mas” al lui Roberto Duran, până la controversatele abandonuri ale lui Andrew Golota, istoria boxului e presărată cu momente în care gladiatorii au părăsit inexplicabil arena, refuzând brusc să-şi mai practice sportul la care s-au angajat şi pătându-și iremediabil cariera. Fiindcă odată pusă eticheta de “quitter” nimeni și nimic nu o mai poate dezlipi.

Din nefericire, Cristian Ciocan s-a adăugat sâmbătă seara  pleiadei de boxeri, majoritatea de duzină, care și-au luat jucăriile și au părăsit ringul fără explicații înainte de termen. Indiferent de justificările ulterioare, el a arătat pe parcursul întregului meci ca un boxer care nu-și dorea să fie acolo. La începutul reprizei a 9-a nu a făcut altceva decât să-și asculte instinctele conservatoare. Nu fusese pedepsit mai mult decât se aștepta cineva lucid dar probabil că numărătoarea pumnilor ajunsese la limita la care aceștia își meritau banii. Pentru că în evoluția sa nu a fost vorba de inimă, onoare sau dorință de afirmare. Totul a fost calculat rece, ca și cum nimic nu ar mai urma după aceea. Și e foarte probabil să nici nu mai urmeze nimic.

Nu am detaliat înaintea meciului criteriile conform cărora am ajuns în analiza premergătoare partidei la concluzia că Cristian va pierde prin knockout tehnic, pentru a nu dezumfla balonul de optimism exagerat al unui public alimentat exclusiv cu iluzii. Forma slabă din ultimele partide, rezistența scăzută la pumni, managementul german în a cărui tradiție intră ca plan de afacere supraevaluarea palmareselor și sacrificarea lor contra sumelor corecte sunt câteva din motivele care conduceau către un deznodământ înainte de limită. Lipsa forței explozive a englezului, ale cărui lovituri produc daune mai mult prin caracterul lor cumulativ, m-a făcut să pun T-ul din fața KO-ului. Dar nici in cele mai pesimiste scenarii nu mi-am imaginat că Cristian se va preda deliberat și necondiționat în faţa atâtor mii de oameni şi milioane de telespectatori. Păcat pentru ceea ce și-a făcut fanii să creadă că ar putea fi.

Nu e nici primul și nici ultimul român care va coborî învins din ringul de box. Din păcate, atmosfera din jurul multora din ei le refuză trezirea la realitate şi totodată împăcarea cu înfrângerile. Sper ca Cristian să nu fie unul dintre aceştia şi să revină în ring conştient de valoarea lui reală, să-şi reia cariera din repriza a noua şi s-o încheie cu capul sus pentru a fi amintit de istoria boxului nu doar ca cel care într-o noapte de sfârşit de februarie  şi-a abandonat principiile şi suporterii pe ringul londonez.