La scurt timp după capitularea lui Cristian Ciocan, boxul românesc mai suferă un duş rece odată cu înfrângerile celor mai bine clasaţi boxeri, Jo Jo Dan şi Ronald Gavril. Cât a fost surpriză şi cât aşteptare? Ce înseamnă aceste rezultate şi cum arată orizontul din noua perspectivă?
În cazul lui Jo Jo Dan, nici cel mai optimist fan al său nu cred că spera la mai mult decât un eşec onorabil. În deplasare şi în faţa unui adversar aflat în vârful carierei, superior din toate punctele de vedere, victoria lui Dan ţinea mai mult de hazard şi de o lovitură norocoasă decât de strategie şi planificare. Criticile ulterioare legate de tactica antrenorilor nu au nicio legătură cu realitatea. Dan a dat tot ce a avut mai bun, a luptat atât cât i-au permis forţele dar a trebuit să facă faţă unui adversar aflat la un nivel valoric superior. Din nefericire, odată cu înfrângerea el şi-a confirmat şi fragilitatea in faţa loviturilor de forţă, lucru de care viitorii săi adversari vor profita cu siguranţă. Palmaresul lui foarte bun va fi vânat acum de boxeri aflaţi în ascensiune, partea bună a acestui fapt fiind că Dan va putea obţine burse consistente în următoarele partide.
Din păcate, mai puţin previzibilă a fost înfrângerea lui Ronald Gavril în faţa americanului Elvin Ayala (28-6-1) dar şi în cazul lui, pentru cei care i-au urmărit obiectiv evoluţiile, au existat semne de alarmă, acoperite însă de uralele victoriilor obţinute. Spre exemplu, cu Thomas Falowo, Ronald a avut vreo două reprize în care a pierdut controlul partidei, plătind în pumni primiţi preţul deplasării deficitare în ring, a vitezei scăzute de execuţie şi a imobilităţii trunchiului. A câştigat datorită anduranţei şi forţei superioare dar pentru un observator realist, era destul de clar că parcursul său va fi tot mai greu în aceiaşi parametri. Nu şi pentru experţii noştri care s-au grăbit să-i pună pe umeri centuri mondiale pentru simplul fapt că se antrenează în aceeaşi sală cu Floyd Mayweather. Deşi mai surprinzător, eşecul lui Ronald e mai puţin usturător decât cel al lui Jo Jo, pentru că vine într-un moment când lucrurile se mai pot schimba aşa încât ascensiunea să continue până la potenţialul maxim.
Ce ar trebui să pricepem din aceste eşecuri?
În primul rând că ar fi momentul să se renunţe la fixaţia publică asupra titlurile mondiale. A înconjura obositor evoluţiile boxerilor noştri de aura unor false titluri nu face decât ca gustul realităţii să fie mai amar în momentul adevărului. Boxul profesionist înseamna în primul rând bani şi abia apoi glorie eternă. Cred că avem suficiente exemple care să depună mărturie că o centură, fie ea şi mondială, nu ţine de foame şi nici nu încălzeşte locuinţa. Preocuparea boxerilor profesionişti trebuie să fie în primul rând asigurarea subzistenţei lor şi a familiilor lor şi abia apoi potolorea setei nelimitate a opiniei publice pentru centuri cu orice preţ.
În al doilea rând, n-ar strica trecerea la un nou grad de maturizare şi obiectivism. Spun asta fiindcă pentru a putea reîncepe urcuşul, trebuie să vedem realist exact unde ne aflăm. A ne crede stăpânii lumii şi războinicii luminii când ne hrănim sportivii cu iluzii, ceai şi biscuiţi, nu face decât să îndepărteze luminiţa de la capătul tunelului şi să prelungească noaptea boxului românesc.
Magazin de ring 
Aveti dreptate: daca in cazul lui Jo Jo Dan ma asteptam la rezultatul acesta, recunosc ca in ceea ce il priveste pe Ronald Gavril nu ma asteptam sa piarda. Desi, asa cum spuneti, semne existau inca de la lupta cu Thomas Falowo, am fost orbit de renumele oamenilor din staff-ul lui Gavril, cum este Floyd Mayweather, ca sa cred ca ar putea pierde in fata unui adversar accesibil, dar se pare cu experienta superioara pe ringurile nord-americane, ca acest Elvin Ayala. Nu am urmarit meciul, dar din relatari ulterioare am aflat ca totusi a fost unul spectaculos, posibil experienta sa fi fost factorul care a facut diferenta. Sper ca in evolutiile viitoare Ronald Gavril sa demonstreze ca a invatat din aceasta infrangere. Un alt boxer roman care ar mai putea indulci gustul amar lasat de aceste infrangeri, este Bogdan Dinu, plecat in Canada la clubul Interbox; el chiar ar fi trebuit sa boxeze in gala din 24 martie, de la Montreal, pe undercard-ul Pascal vs. Kovalev, dar nu cunosc motivele pentru care nu a boxat atunci, si nici ce va urma. Speram sa mai adauge experienta in ring care sa-l ajute in luptele viitoare cu adversari din ce in ce mai valorosi.
Imi pare sincer rau pentru Gavril dar daca invata ce trebuie din acest esec, eu zic ca in timp poate vedea aceasta experienta ca un castig. Probabil saltul intre Falowo si Ayala a fost prea mare pentru momentul asta. Au patit-o si altii mai mari.
La fel ca tine si eu cred ca acum Bogdan Dinu a preluat stafeta sperantelor romanesti.
Dinu e talentat,in forma si serios.
Dar la cat de rar lupta o sa ajunga la un nivel serios la vreo 40 de ani.Dezamagitor ca nici nu am aflat motivul pt care a iesit de pe undercardul Kovalev-Pascal.
Ceva e in neregula acolo.
Fara sa fiu modest chiar am mers pe Brook sa-l faca KO pe Dan pt prima oara i ncariera.Brook era clar boxerul mult mai dinamic si mult superior iar Jojo cum a facut-o mai toata cariera a fost un brawler mascat ca boxer ca sa folosesc o expresie folosita de youtuberul Dwyer.
Si aici a facut acelasi lucru,find o tinta usoara la distanta si nu avea stiinta sa lupte pe interior.Iar faptul ca a fost pus jos de un non puncher in ultimul meci in Bizier mie mi-a dat un mare semn de intrebare.E clar acum ca Jojo dintr-un motiv sau altul are maxilarul slab.Desi nu tot timpul a fost asa.
La Gavril nu ma pronunt caci nu am vazut meciul(inca).Dar Ayala nu trebuia sa fie mai mult de un test mai serios.De acord cu ce zici si eu l-am vazut la meciul cu Falowo si in altele mai recente devenind din acel stangaci alunescos a la Sergio Martinez din primele meciuri la pro o bila de piatra cu care se distrug cladiri.Wrecking ball precum piesa lui Miley.
De vina cred ca este Eddie Mustafa Muhammad aici,antrenorul sau.
Dar sa fim sinceri si sa spunem ca desi e boxerul lui Floyd toata acea echipa a lui Floyd de la TMT este slaba.Gavril,Bey,Love,Theophane,Jack,Arias,Pearson,etc sunt o adunatura de mediocri.
Ai dreptate in concluzii dar eu cred ca cel putin cei care fac aceste fixatii este presa.Iar dupa cum putem observa nu avem nici o miscare decenta aici.Toti sunt fara suparare niste gunoaie.
Iar ca valoare…..pai avem vreun jurnalist in toata aceasta tara care poate lucra strict pe box la un nivel serios?Eu nu cred.Tin minte ca acum cativa ani cand ai nostri transmiteau un meci al lui Bute(era revansa cu Andrade) singurul om din studio care avea habar de ce vorbea era Basarab Panduru,un om de fotbal.Dar si un impatimit al sporturilor de contact.
La cat de obiectiv pana la pesimism te-ai dovedit pana acum, nici nu ma mir ca ai vazut acest meci in contextul sau real. Esti un observator fin, documentat, hiperacid cateodata, dar cu care se poate discuta pe fapte reale. E mare nevoie de mai multi ca tine in jurul ringului romanesc.
Din pacate jurnalismul adevarat, specializat, facut din pasiune a cam disparut de prin zonele noastre. Din sete de senzational si rating, stirile despre box si nu numai, iau forma dorita de publicul larg si necunoscator. Factorul senzational care inca mai umfla bula audientelor iluzorii, dicteaza. Vorba lui CTP la remarca cuiva ca in timp ce el propovaduieste jurnalismul autentic, gandul.info e plin de stiri de cancan: “daca as pune stiri serioase, as muri de foame in cateva luni”. Nevoia de stiri de interes general a sufocat informatia consistenta. “Un boxer si-a omorat iubita aruncandu-i doze de bere in cap”, “Mayweather si-a luat bucatar pe care-l plateste cu …”, “Doroftei il face praf pen antrenorul lui Jo Jo Dan” …. rahat se cere, rahat se da.