Dorit de toţi, negociat ani de zile, istovit de atâta reclamă şi comerţ, meciul secolului s-a dovedit o simplă bulă speculativă, exploatată la maxim de cei care au conceput-o. Douăsprezece reprize şi 864 de pumni care nu au schimbat nimic în economia boxului mondial.

Înainte de a trece la o analiză mai detaliată, vreau să punctez un lucru care cu această ocazie a devenit incontestabil: pierderea forţei loviturilor şi a instinctelor de ucigaşi în cazul ambilor combatanţi. Presupunere până ieri, bazată pe sărăcia knockout-urilor din ultmii ani (ultimul KO adevărat în cazul lui Mayweather e în 2007 în timp ce Pacquiao a încheiat ultimul meci înainte de limită în 2009) a devenit certitudine odată cu gongul final al întâlnirii directe. E clar în acest moment ca loviturile ambilor acţionează şi produc daune mai mult ca efect al cumulării decât ca forţă singulară sau explozie. Evoluţiile dătătoare de speranţe au venit în ultimii ani ca urmare a inferiorităţii adversarilor iar speranţele unor megafighturi pe viitor sunt palide.

Revenind la partida în cauză, acum după ce apele s-au calmat, cred cu convingere că ea poate fi judecată diferit, în funcţie de interese. Ambii luptători au ieşit atât de puţin şifonaţi din ring şi au lovit atât de rar, încât pot clama deopotrivă victoria sau înfrângerea. Statistica loviturilor este una care contrazice realitatea vizuală şi având în vedere că majoritatea covârşitoare a pumnilor expediaţi au fost ca forţă undeva între mângâieri şi palme părinteşti, ea nu poate fi adusă ca argument de greutate ci mai degrabă ca unul ajutător.

În opinia mea, avem câteva reprize clare (Mayweather 1, 5, 7, 11, 12, Pacquiao 4, 6, 10) în care ochiul s-a înţeles cu statistica şi bunul simţ.

Să luăm la rând reprizele litigioase:

R2: Pacquiao e în revenire după o primă repriză letargică, e mai agresiv, iniţiază atacurile şi trimite un număr superior de lovituri (44 Pacman, 32 Mayweather). Statistica dă egal numărul loviturilor de forţă care au atins ţinta (6), diferenţa făcându-se la jaburi (6 Mayweather, zero Pacquiao) dar acesta nu cred că poate fi criteriu decisiv în condiţiile în care în boxul profesionist se apreciază şi forţa loviturii şi urmările pe care ea le produce, jaburile americanului, cu două-trei excepţii în tot meciul fiind doar de control şi distanţă. Aşa încât pentru adjudecarea acestei reprize eu cred că trebuie mers mai adânc la criteriile de punctaj (ofensivă, defensivă, stare generală în ring) unde cred eu că filipinezul, cu excepţia defensivei, iese mai bine. Concluzia RingMagazin: 10-9 Pacquiao

R3: O repriză care cel puţin mie mi-a furat ochiul. Am dat-o iniţial lui Pacquiao, dar la reluare am realizat ca am fost înşelat, dând credit agresivităţii în defavoarea eficienţei. Concluzia RingMagazin după revizionare: 10-9 Mayweather.

R8: Trei din trei arbitri au dat-o lui Mayweather, lovituri 43-27, efective 15-5 tot pentru american, înfrânt de evidenţe şi majoritate, mă văd nevoit să o declar 10-9 Mayweather deşi iniţial punctasem invers.

R9: Cea mai activă repriză. Doi arbitri i-au dat-o lui Pacquaio, unul lui Mayweather. Mie mi s-a părut a fi clar runda americanului. Verdict final: 10-9 Mayweather.

Scor la cald 114-114. Scor după revizionare 116-112 Mayweather.

Dacă ar fi să încerc o concluzie, aş spune că meciul a fost mai degrabă pierdut de Pacquiao decât câştigat de Mayweather. Americanul nu a surprins cu nimic, numerele din dreptul său fiind cele obişnuite, cu o rată extrem de mică a loviturilor încasate, invers proporţională cu a celor conectate. Inconstanţa lui Pacquiao a fost însă cea care a pecetluit soarta acestui meci. Momentele de regăsire alternate imediat cu cele de somnolenţă au rezultat într-o medie mult sub aşteptări. Ce i se poate reproşa filipinezului, este că nici măcar n-a pus la încercare cea mai bună apărare din boxul mondial. Cu o medie de 35 de lovituri pe repriză, în condiţiile în care trimite în mod obişnuit 65, nu cred că avea cum obţine mai mult. De forţă nici nu mai vorbesc, aspectul partidei fiind mai degrabă cel al unui sparring controlat. În condiţiile acestea,  putea spera cel mult la un egal dacă inimile arbitrilor ar fi fost înmuiate şi de nobleţea cauzelor pentru care luptă. Dar într-o ţară în care totul se judecă prin prisma rentabilităţii şi a potenţialului financiar, pentru a smulge coroana regelui ar fi trebuit să lovească de două ori mai mult şi mai tare ca el.

A trecut meciul meciurilor şi Pământul a rămas pe orbită. Mai mult spectacol în afara ringului decât între corzile sale şi probabil cei mai uşori bani obţinuţi de cei doi protagonişti în carierele lor. Istoria îşi reia cursul firesc, în căutare de un alt meci al secolului care să-şi merite cu adevărat titulatura.