Orbiţi de victorii şi perspective mai mult sau mai puţin iluzorii, de multe ori uităm de ceilalţi participanţi la competiţie. De cei a căror viaţă în ring e mult mai grea şi ale căror victorii sunt rare dar înzecit plătite cu pumni şi sânge. Succesele lor sunt cel mai adesea ignorate sau trecute pe ultimele pagini de presa sportivă prea ocupată de nunţi de fotbalişti, ştiri pompoase sau purtatul vorbelor goale dintr-un loc în altul.
Luptători pentru supravieţuire în adevăratul sens al cuvântului, ei trebuie să arunce dublul pumnilor ca să câştige o repriză iar atunci când o fac, în loc de felicitări primesc reproşuri că au blocat vreun început de drum promiţător. Întrebând odată un astfel de boxer cu multe înfrângeri şi puţine victorii, dar care stătuse în ring cu adversari legendari, ce i-a lipsit ca să răstoarne sorţii în favoarea sa, am primit un răspuns mai mult decât edificator ” au fost momente când am simţit că pot dar … nu-ţi spun de câte ori mi s-a cerut să pierd”.
Numiţi “carne de tun” în limbaj curent, au de multe ori curajul ce le lipseşte chiar marilor campioni, de a înfrunta bestiile momentului pe ringuri unde totul este împotriva lor. Pregătirea le este atipică, programul fiindu-le imprevizibil şi la dispoziţia managerilor sadici, fiind anunţaţi că intră în ring înainte cu saptamani, zile sau chiar ore, cum a fost cazul unui boxer britanic cu câteva luni în urmă. Ei sunt mantia de vreme rea a acestui sport, cei care răspund veşnic prezent când cineva se accidentează sau nu apare la timp.
În ţările cu tradiţie în box, statutul lor este unul respectabil, publicul cunoscător apreciindu-le efortul şi riscurile la care se supun pentru a rotunji palmareselor viitoarelor vedete.
De curând, boxerul de origine română Oszkar Fiko, 12 victorii şi 11 înfrângeri, a câştigat prin decizie tehnică în repriza a 6-a la polonezul Krzysztof Cieslak (22-5-0) chiar la el acasă. În februarie, Ionuţ Trandafir Ilie ruina cu un pumn începutul de carieră al unui fost campion olimpic iar acum doi ani, Rafael Chiruţă producea una din surprizele anului spulberându-l pe Ruben Varon (41-6-0). Victoriile lor însă nu au avut loc în vitrina unui box mult prea pretenţios care aştepta încă o centură de la Lucian Bute, un titlu de la Jo Jo Dan şi o victorie a lui Cristian Ciocan în faţa unuia din fraţii Klitschko.
Un box care uită că fără ei şi cei asemeni lor, n-am avea nici un Mayweather, Klitschko, Bute sau Golovkin.
Magazin de ring 
Bine scris.
Acesti boxeri-carnea de tun-sunt baza boxului de cand acesta exista.
Niste emeple de astfel de tipi care mi-au palcut:Freddie Pendleton,Ossie Duran,Bert Cooper,Sanderlinbe Williams dar probabil preferatul meu este Emanuel Augustus-un tip extravagant,tehnic corect,adesea furat si tot timpul i nring cu nume mari.Din pacate mai recent a fost impuscat i ncap dar si-a revenit cat de cat(am inteles ca va ramane cu ceva leziuni pe creier din pacate).
Sa fiu sincer iubeam sa-l urmaresc pe The Drunken Master.Nu cred sa fie altcienva ca el prea curand si ca sa-l citez pe Max Kellerman cu referire la Arturo Gatti dar cred ca se aplica si la el:”Poate nu a fost cel mai bun boxer di nultimile doua decenii dar a fost un mare boxer de actiune si in acest fel un boxer legendar”.
Un alt exemplu care mi-a placut mult este mexicanul Quirino(deseori scris Kirino) Garcia.A inceput cariera 0-18!!! dar a ajuns un contender respectat pe mai multe categorii si a facut niste bani bunicei.
Garcia marturisea ca pe undeva pe finalul sirului de 18 infrangeri consecutive ajunsase sa lupte pe 500 $ si o masa la restaurant.
In fapt, cazul Augustus m-a determinat sa scriu articolul asta. Dupa impuscarea lui, cand am vazut de cat respect si cat de frumos se poate vorbi despre un astfel de journeyman, mi-am tot propus sa discut putin subiectul, in ideea ca n-ar fi rau sa invatam si noi sa apreciem mai mult rolul pe care acesti truditori il au in nobila arta.
Referitor la lupta lui Ionut Trandafir Ilie cu fostul campion olimpic , nu multi stiu ca a fost un scandal imens iscat intre doamna Antonela Obreja care a vrut din tot dinadinsul ca aceasta lupta castigata pe buna dreptate , sa dispara din palmaresul romanului si unul dintre oamenii din clubul organizator D.S. Este o poveste interesanta la ce sa intamplat acolo , dar multi au preferat sa inchida ochii si sa taca deoarece nu este lupta lor cu acesti oamenii , care fura incontinuare si exploateaza incontinuare boxerii.
Eu sunt dintre cei care stiu. Am scris despre asta imediat dupa maci inainte ca scandalul sa ia amploare, presimtind ca boxul isi va arata fata cea urata. Articolul aici: https://ringmagazin.wordpress.com/2015/02/23/concluzii-dupa-gala-de-la-cluj-napoca/
Da uite ai dreptate , ai remarcat in articolul tau lucrul acesta , a fost o poveste urata dar pana la urma a iesit cum trebuia . Ma bucur ca mai sunt si oameni care spun adevarul . Imi amintesc ca a mai fost o lupta la timisoara ,intre romanul Gheorghe Sataran si un neamt neinvins , romanul castigase ! asta sa intamplat acum vreo 2 ani , tot asa acea lupta a disparut din palmaresul romanului , dupa ce a iesit un scandal cu staful acestuia , ei fiind si organizatorii. Din cate imi aduc aminte era echipa lui Cristian Ciocan . Asa ceva nu trebuie trecut cu vederea de noi romanii, si cei care au tupeu sa fure pe fata ar trebui pedepsiti .
mi-am adus aminte Gheorghe Șatran vs Denis Krieger !!!
Din pacate pe fondul saraciei, astfel de nedreptati au fost si vor mai fi. Important insa e sa existe atitudine. Krieger e acum pe 528, bulgarul batut de Ilie n-a luptat de atunci. Ce mare branza au facut? Manageri de doi lei care-si fura singuri caciula si pateaza emblema unui sport considerat nobil.
Ai dreptate asa este , Krieger nu a mai confirmat de atunci ….iar bulgarul a gafat-o la prima lupta desi el a venit mers la Cluj insotit de managerul lui Gary Hyde , marele promoter de box profesionist … de aceea au fost mari probleme la Cluj cu aceasta lupta, pentru ca doamna Obreja isi pierdea relatile in lumea buna a boxului , si a incercat sa puna in umbra aceasta lupta … dar noi toti am fost martori la lupta, fiind transmis in direct pe sport.ro si prin asta respect tuturor care au avut curajul sa nu fie influentati de oamenii care fac rau boxului si boxerior romanii
In boxul european suntem cam nimeni la nivel de management. O vreme am trait cu impresia ca suntem nedreptatiti. Dar cand vad metodele dupa care intelegem sa performam, ma mir tot mai putin ca nu prea vrea lumea sa aiba de a face cu noi. Nu spun ca nu sunt si in boxul avansat uscaturi, unele avand nume cu rezonanta (Ahmet Oner, etc) dar acolo in genere boxul este inteles mai in esenta sa.