Tags

,

Am scris înaintea campionatelor mondiale de box feminin de la sfârșitul anului trecut că succesul de la europene este unul iluzoriu și că șansele sunt mici să prindem vreo medalie la Jeju. Am dat atunci explicațiile și am făcut scurte analize post pe post. Eram “contrazis” public, nu personal, fiindcă nimeni din conducerea federației nu are timp să-mi citească mie analizele ei având misiuni mult mai importante, de către antrenorul lotului, domnul Lăcătuș care anunța cu emfază în obiectiv 3 medalii. Campionatele au trecut, n-am luat nici o medalie și liniștea jenei s-a așternut o scurtă vreme. Nimeni n-a venit să mă întrebe cum de am picat pe rezultat. Mă așteptam, pentru că de ani buni boxul nostru trăiește în lumea lui interioară, alimentată mai degrabă de vendete decât de dorința de progres. Cel mai probabil nici pe domnul Lăcătuș nu l-au întrebat unde-s cele 3 medalii promise, fiindcă răspunderea și onoarea nu mai sunt la modă.

Proaspăt încheiatele campionate naționale, vin să confirme din păcate debusolarea organizată și bine instrumentată ce domnește în sportul cu mănuși autohton. Funcționăm neperformant și perpetuăm în eroare din cauză că sistemul permite. 88 de sportive în total la junioare, tineret și senioare și 86 de medalii. Un fel de box cu umbra pe medalii. Concurență aproape de zero, răspundere limitată, fericire totală. Antrenorii și sportivele se întorc acasă plini de medalii, oficialii fericiți și cu burta plină, cluburile se laudă la rândul lor cu performanțele de pe urma cărora obțin finanțări și premieri și tot așa într-o buclă infinită de speranțe și realizări artificiale. Incompetența și indiferența au născut o generație de medaliați fără victorii. Ne mințim frumos și cu talent.

Realitatea? Zero medalii la Jeju, niciun sportiv la mondialele de seniori. Nimeni la vârf dispus să rupă pisica. Insulele de performanță sunt ținute la suprafață de temerari care înoată contra curentului, competițiile trec, transparența lipsește, la fel și banii. Barca boxului românesc plutește în derivă și se îndepărtează în fiecare zi de plutonul fruntaș din care făcea parte odată. La bord, mulți care trăiesc din amintiri și tot mai puțini vâslași.