Am scris înaintea campionatelor mondiale de box feminin de la sfârșitul anului trecut că succesul de la europene este unul iluzoriu și că șansele sunt mici să prindem vreo medalie la Jeju. Am dat atunci explicațiile și am făcut scurte analize post pe post. Eram “contrazis” public, nu personal, fiindcă nimeni din conducerea federației nu are timp să-mi citească mie analizele ei având misiuni mult mai importante, de către antrenorul lotului, domnul Lăcătuș care anunța cu emfază în obiectiv 3 medalii. Campionatele au trecut, n-am luat nici o medalie și liniștea jenei s-a așternut o scurtă vreme. Nimeni n-a venit să mă întrebe cum de am picat pe rezultat. Mă așteptam, pentru că de ani buni boxul nostru trăiește în lumea lui interioară, alimentată mai degrabă de vendete decât de dorința de progres. Cel mai probabil nici pe domnul Lăcătuș nu Continue reading →