Cele mai recente evenimente din boxul autohton, readuc pe tapet problema reavoinței/incompetenței/prostiei care înconjoară ringul românesc. Lucruri banale, situații clare sunt tulburate de un lanț al incompetenței care sfidează rațiunea și bunsimțul.

Pe scurt pentru aceia care nu sunt la curent, la Campionatul Național pentru Tineret, partida dintre Alexandru Petchescu (LPS Banatul Timişoara / colţul roşu) şi Ionuţ Mareş (CS Olimpia Bucureşti / colţul albastru) s-a încheiat după doar 55 de secunde pentru că în urma unui schimb de lovituri, sportivul timișorean a acuzat o accidentare care l-a adus în situația de a nu mai putea continua. Logic, ar fi trebuit să fie anunțată victoria prin TKO a boxerului bucureștean. Nu la noi. După o numărătoare firească a arbitrului de ring urmată de momente de buluceală organizatorică, șușoteli între oficiali, în mod stupefiant este declarat câștigător sportivul accidentat. Firesc, au urmat valuri de nemultumire, frustrări justificate ale sportivului, ecouri din partea celor care contestă competențele actualei conduceri.

Cât a fost neștiință și cât prostie? Cât răzbunare și cât lipsă de rațiune? Ca în orice problemă disecată filosofic, cred ca și aici lucrurile au două nuanțe. Una legată de judecarea strict a fazei iar a doua de cauzele care au generat o astfel de anomalie.

În ce privește primul aspect, nu îți trebuie școală și nici cine știe ce capabilități speciale ca să ajungi la adevăr. E nevoie doar de puțin bunsimț. O doză foarte mică. Orice literă din regulament mi-ai arăta, ea nu trebuie să transceadă minimei decențe, spiritului sportiv și evidenței. Această scurtătură spre victorie găsită de judecătorii boxului amator românesc îi dezonorează atât pe ei cât și pe aceia care-i susțin în funcții.  Dacă ajungi să judeci așa o fază de acest gen și să o mai și susții cu interpretări ale regulamentului, înseamnă că simțul realității îți este complet dezaxat iar locul tău departe de ring. Dai drum liber simulărilor și nu transmiți decât semnalul complet fals că cea mai ușoară cale de a câștiga în box este accidentarea. După o tâmpenie din asta, nu există scuze, doar demisii și demiteri. Eu vreau să văd și nu să știu că a venit Adrian Diaconu în conducerea federației.

Cât privește cauzele, lucrurile au altă profunzime decât cea invocată de cei furați. Nimic nu e spontan. Aceste furăciuni se întâmplă și datorită celor care acum strigă hoții și care au văzut nedreptățile trecute dar le-au trecut cu vederea fiindcă nu li se întâmplau sportivilor lor. În sport, când susții dreptatea, trebuie s-o faci la modul absolut ceea ce înseamnă să să te împotrivești și nedreptățirii adversarului tău, știind că dacă nu o faci ele se vor întoarce într-un târziu asupra ta. Acceptarea compromisului duce în timp, invariabil, la cronicizare. Cu toții au fost martori la tragerile la sorți mânărite, la înțelegerile meschine și la deciziile strigătoare la cer ale ultimilor ani dar prea puțini s-au ridicat să ia atitudine. Ați pus umărul tacit la un sistem care generează injustețe iar când vă ating consecințele, păreți surprinși.

Cineva trebuie să priceapă într-un final că aceeași mână de oameni care se tot aleg și realeg între ei pentru a nu se putea penaliza când greșesc fiindcă își datorează unii altora pozițiile, nu va putea reforma în niciun fel sistemul. Și nu pentru că nu doresc ci pentru că pur și simplu nu pot.