Așa cum poate ați văzut la buletinele de știri, Mike Tyson se află zilele astea în România la invitația promoterului Eduard Irimia și pentru a promova o băutură energizantă. Nu știu prin ce mijloace, el a decis, în loc să viziteze ca tot omul castelul lui Dracula sau vreo grădină zoologică, să meargă în parlament. Desigur că reacțiile nu au întârziat să apară. Și cine s-a trezit moralist? Evident că  cel mai curat dintre cei mai curați parlamentari, Călin Popescu Tăriceanu, care nu a scăpat ocazia  să se umple de penibil printr-o declarație agramată, hilară și absurdă:

”Dacă la Mike Tyson dacă ar fi fost numai această chestiune şi tot probabil că nu ar fi fost justificată invitarea lui, aşa cum am văzut. Dar pe lângă activitatea lui sportivă, Mike Tyson s-a distins în viaţa particulară cu o serie întreagă de probleme care l-au dus în final chiar la închisoare. Un astfel de personaj, componenta sportivă e una, dar nu le putem disocia. Sunt mari sportivi care în viaţa privată au avut un comportament ireproşabil şi îi prefer pe aceia”

Acuma dacă citatul  ar fi venit din partea unuia care nu s-a distins în viața particulară prin patru divorțuri, intrări pe ușile din dos de câte ori a avut ocazia, acuzații de mărturie mincinoasă și favorizare a infractorului, aș fi zis hai, treacă-meargă. Dar așa, jena e maximă. Dacă s-ar fi uitat puțin pe CV-ul lui Tyson, domnul Tăriceanu ar fi putut vedea ca ilustrul boxer a trecut și el prin trei căsnicii, deci ar fi avut ce povesti. Sau poate tocmai de aia l-o fi evitat? Apoi, având în vedere ce lipici are partidul domniei sale la penali, Tyson ar fi putut ține chiar un seminar cu pretenții de conferință despre supraviețuirea dincolo de gratii.

Dincolo de glume ironii și malițiozități, distinșii noștri aleși ar fi putut afla dacă ar fi avut un minim de curiozitate constructivă cum sportul salvează vieți, cum e să fii cel mai tânăr deținător a trei centuri mondiale din istorie sau să electrizezi o planetă cu un singur pumn și multe alte detalii interesante ale unei vieți tumultoase marcate de excese, decese și procese.

Dar vorba aia, nu se dădea nimic, nu se retroceda nicio pădure, la ce bun să se ducă?