Am asistat la sfârșitul săptămânii la a doua gală AYO, una care a demonstrat că se pot organiza și la noi evenimente de ținută. Lumini, sonorizare profesioniste, reluări în timp real pe ecran gigant, card decent (cu excepțiile pe care o să le discut mai jos), transmisie în direct la TV.

O să încep cu partea de kickbox, atenția fiind atrasă aici de piramida de la 75 de kilograme.

Ambele semifinale (Anghel Cardoș vs Alin Cîmpan și Nino Pattvean vs Maxim Pleshko) au fost spectaculoase, cu sportivi serioși care au dat totul în ring. Maniera în care s-au impus favoriții, a făcut ca finala să fie așteptată cu mare interes atât Cardoș cât și Pattvean dominându-și categoric oponenții.

Finala  a fost de-a dreptul electrizantă, cu schimbări de inițiativă care au făcut greu de ghicit deznodământul. Cardoș numărat în prima repriză din lovitură la corp, revine spectaculos în celelalte două pe care și le adjudecă. În extra round, în mod neașteptat Pattvean revine la viață și lovește mai eficient, nu mai rămâne țintă fixă și termină în forță meciul.

În mod normal el ar fi trebuit declarat câștigător dar arbitrii nu au fost de acord cu realitatea din ring și au întors rezultatul spre marea nemulțumire a antrenorului Dan Mocanu. Asta nu îi ia din merite lui Anghel Cardoș care a luptat eroic atât cât l-au ținut puterile și a declarat într-un moment de fair-play că nu are nici o vină asupra deciziei.

Din celelalte patru meciuri de kickbox, am reținut două nume și evoluții: Andrei Ostrovanu și Aurel Ignat, doi luptători talentați care au potențial de a crește dacă vor avea meciuri și opozanți care să-i solicite pe măsura valorii.

Să trecem la box, ca aici ne pricepem mai bine. Pe card au fost patru meciuri de box profesionist, main eventul fiind Florin Cardoș (16-1-0) vs Samuele Esposito (21-4-0) iar in main card Cătălin Paraschiveanu (15-1-0) vs Laszlo Fazekas (31-28-1), Benny Adegbuyi vs David Gegeshidze și Adrian Bohotici vs Tolea Ciumac.

Primul meci asupra căruia mă opresc e cel dintre Benny Adegbuyi și georgian. Așteptat cu interes datorită faimei câștigate de Benny în K1, debutul în box simpaticului kickboxer a stat sub semnul hilarului din cauza adversarului ce i-a fost desemnat.

Numărul de meciuri pierdute înainte de limită de georgian, 15 din 19 înfrângeri, anunțau o partidă scurtă, dar realitatea a bătut toate așteptările. La 36 de ani și 40 de partide de box profesionist, ai pretenția ca omul să fi ajuns la maturitatea pugilistică. În schimb, în ring a apărut un domn cu alură de șofer de cursă și mișcări inspirate din oricare sport în afară de box. Scandările tribunei gen “alo, au sunat de la fabrica!!!” au adâncit comicul de situație. Omul s-a sucit, s-a răsucit, a căzut de la curentul făcut de loviturile lui Benny pentru ca la una din trânteli, arbitrul să-i scurteze chinul și lui Benny debutul.

Adrian Bohotici, boxer local de doar 18 ani cu palmares solid la amatori a încercat să lupte cu Tolea Ciumac. Spun încercat pentru că a fost mai mult o încurcare reciprocă. Tolea și-a arătat încă o dată curajul nebunesc și capacitatea uimitoare de a se asimila cu succes oricărui sport de contact și prin mijloace specifice a anihilat atuurile boxerului de performanță. A încâlcit brațele permanent, s-a urcat pe adversar și profitând și de faptul că acesta a căzut fizic devreme, a ucis orice urmă de spectacol pugilistic înlocuindu-l cu grimase, salutări ale cunoscuților din public și poziții improprii nobilei arte. Egalul a venit ca o consecință firească a faptului că arbitrii n-au găsit ce să puncteze conform criteriilor din boxul profesionist.

Un meci ce și-a respectat statutul, a fost cel dintre Cătălin Paraschiveanu și ungurul Laszlo Fazekas. În ciuda numărului mare de înfrângeri, maghiarul se anunța tare de cap, doar 3 din acestea fiind înainte de limită. Cătălin a jucat la siguranță, a abordat prudent în atac și a contrat cu upercutul de stânga ori de câte ori a avut ocazia. A fost un meci pentru ochiul cunoscătorului, fără sânge dar cu multe procedee ce țin cu adevărat de un profesionist al boxului.

Main eventul a fost unul scurt, cu final fericit. Florin a abordat partida concentrat, a respectat planul tactic făcând pasul lateral la fiecare atac al italianului, folosindu-și cu succes croșeul de dreapta ca să-i deflecteze atacurile. A atacat devreme la corp, la una din loviturile la ficat, Esposito punând genunchiul jos. La finalul numărătorii arbitrul i-a cerut să ridice mâinile și neprimind feedback-ul dorit a dictat finalul întâlnirii spre frustrarea (reală sau mascată a lui Esposito).

Una peste alta, o gală reușită, cum ar trebui făcute mai multe. Publicul trebuie educat prin acest gen de evenimente pentru a umple mai apoi sălile. După ani în care simțul realității i-a fost atrofiat, el trebuie adus iarăși lângă sport, corect informat ca să poată aprecia spectacolul din ring.

Asta nu se face aburindu-l cu iluzii, centuri și victorii false ci conectându-l cât de des la realitate și făcându-l să-și aprecieze favoriții până la capăt.

(foto: Răzvan Hereș)