Am avut aseară gala de box profesionist de la Buzău. Seria “ghinioanelor” pe care le punctasem deja într-un articol precedent a continuat cu deznodământul main-eventului, în care Flavius Biea a fost învins într-o manieră categorică de un boxer aflat cu 100 de poziții după el în clasamentul mondial.

Cum s-a putut întâmpla așa ceva? Se putea evita cumva catastrofa? Răspunsurile sunt: simplu și da.

Simplu pentru că nu s-a ținut cont de semnalele de alarmă pe care meciuri precedente le trăseseră în cazul timișoreanului. Bula în care sunt ținuți boxerii noștri, întreținută de cei din jurul lor și chiar de presă nu face deloc bine și acest lucru devine evident când sunt puși în fața unei opoziții consistente.

Nu pot să nu remarc inepțiile comentatorilor, care nu o mai slăbeau din meciul de titlu pe care Biea ar urma să-l aibă cu campionul mondial Jeff Horn, care aseară era ușor de bătut în opinia lor. Apoi, a început dezastrul.

Înainte de a analiza evoluția propriu-zisă, aș vrea să fac câteva remarci colaterale.

Arbitrajul a fost sub orice critică și acest lucru e valabil și pentru meciurile din main-card. Unul dădea indicații unui georgian în limba română, altul pleznea mănușile sportivilor ca și cum ar juca leapșa, totul culminând cu francezul care a arbitrat finala. A fragmentat în mod repetat acțiunile, nu l-a numărat pe Biea la primul knockdown foarte clar, l-a întrerupt pe român în timpul eschivelor, a permis la infinit procedeele interzise ale ucraineanului fâcând greu de urmărit o partidă cu potențial.

Acum am să discut puțin main eventul. A fost un deznodământ la care eu unul mă așteptam. Poate ceva mai încolo și poate că nu împotriva acestui ucrainean, dar am tras semnale de alarmă de multă vreme vis-a-vis de stilul lui Flavius și uriașele breșe din apărarea lui. A fost expus în 2014 de Robert Cristea, un boxer modest ce avea 4 victorii și 27 de înfrângeri și din păcate nu a învățat nimic din acea experiență. Aici nu e vina lui cât a celor din jurul său, manager, antrenori, staff tehnic.

Ușurința cu care a continuat să fie lovit peste jab cu directele de drepta s-a cronicizat și i-a făcut viața imposibilă aseară. S-a văzut încă din startul meciului că lucrurile nu sunt în ordine. Deficiențele din apărare combinate cu greutatea de deplasare înapoi, au constituit un cocktail mortal de care Golovko a profitat la maxim.

Prima repriză pe care eu i-am dat-o lui Biea a fost cea de-a patra cu toate că și în aceea a fost lovit mult dar parcă atunci și-a găsit ritmul puțin și profitând de un timing mai bun a reușit să echilibreze puțin lucrurile. În rundul cinci a reușit să-l pună pe Golovko pe piciorul din spate și chiar am sperat câteva minute că soarta meciului se va întoarce. N-a fost așa, ucraineanul a revenit la boxul în linie și a slăbit cu fiecare pumn reduta românului.

După trei reprize adjudecate de Golovko, în cea de-a douăsprezecea, după o combinație în forță la care Biea nu a mai avut reacție, arbiotrul oprește lupta pentru protecția sportivului nostru. Scorul meu după 11 reprize era 107 – 101 pentru Golovko.

Revin cu răspunsul la cea de-a doua întrebare? Se putea face ceva? Da. Să ne trezim odată din această letargie și suficiență în care vegetează boxul nostru de mai multă vreme. Să realizeze cei în funcție că boxul modern înseamnă mult mai mult decât alergări fără sfârșit și marketing fără acoperire. Analize mai ales ale punctelor slabe, pregătire mentală, metode noi de pregătire, exerciții complexe, alimentație profesionistă și alte multe aspecte care deocamdată le sunt străine sportivilor noștri.

A băga sub preș deficiențele e o strategie falimentară în box și acest lucru s-a văzut aseară dureros și din plin.