“Campionii nu se nasc în sălile de sport. Ei sunt făcuți din ceva ce au adânc înăuntrul lor, o dorință, un vis, o viziune.” –
Încep cu acest articol o serie pe care o consider esențială pentru orice sportiv (și nu numai) care tinde la înalta performanță. De când m-am cufundat în labirintul informațional al sporturilorde contact, am căutat în permanență să aflu cum reușesc marii campioni să ajungă în top. Care e rețeta succesului? Unde se face diferența între ei și mulțimea de aspiranți?
Am simtit că în afară de metodele clasice, antrenamente dure, disciplină, talent, alimentație, antrenori, mai există o parte nedezvăluită ce completează tabloul. Am luat la rând cele mai noi informații din domeniul pregătirii fizice, am studiat regimurile de antrenament a câtorva sute de campioni mondiali dar în ciuda cantității de informație asimilată, aveam impresia că mai e ceva la mijloc. Apoi, lucrurile au început să se lege.
“Dacă mintea mea o poate concepe și inima mea o poate crede, atunci o pot realiza“ – Muhammad Ali
Citind biografia lui Muhammad Ali, am descoperit importanța războiului psihologic, a atitudinii pozitive dar mi-am zis că lui îi era simplu să facă toate astea de la adăpostul talentului. Am ajuns apoi la Tyson și am aflat cu surprindere cum înainte de somn, cu antrenorul alături, vizualiza seară de seară meciurile viitoare într-un ritual care mi s-a părut ciudat la început. Michael Phelps avea rutine precise ]nc[ de la 11 ani. Apoi Joe Louis, Jack Johnson, Jake LaMotta, Floyd Myweather și depășind granițele boxului Cristiano Ronaldo, Tiger Woods sau Michael Jordan.
“Ce gândești este ceea ce devii” –
Ce au toți aceștia în comun în afară de titluri și centuri? Abilități mentale extraordinare care le-au maximizat performanțele fizice. Fiecare în felul lui, cu metodele proprii dar având același obiectiv : un psihic care să facă presiunii. Vorbire cu sinele, limbaj corporal, putere de concentrare, atitudine, vizualizare, încredere, setarea obiectivelor, controlul panicii, gestionarea oboselii, managementul eșecurilor, au fost termeni care au venit ca un tăvălug și mi-au dărâmat barierele cunoașterii de până atunci.
“Printre cei 100 de jucători de top, fizic nu este o mare diferență. Diferenta o face abilitatea mentală de a face față presiunii, de a juca bine în momentele cheie. ” – Novak Djokovic
Am aflat că nu trebuie să-ți fie frică să pierzi dar e bine să urăști s-o faci, că excelența stă linistită în varful unui munte de greșeli sau că un eșec poate fi rampa ideală să te propulseze în sfere și mai înalte.
Spuneam la începutul articolului că seria dedicată antrenamentului mental, căci despre el va fi vorba, poate fi folositoare și celor din afara ariei sportive. Cui nu-i prinde bine puțină încredere în plus ori câteva trucuri cu ajutorul cărora să treacă mai ușor peste stările de anxietate, emotivitate excesivă sau panică?
Magazin de ring 
“Antrenamentul mental” venea din motivatia de a reusi , era ceva personal , tu vs societatea.Doreai sa reusesti , sa fii respectat.Acum cu aceasta “afluenta” din salile de contact ne face sa apelam la servicii specializate, dar credeti ma rezervorul e gol .Saracia ne-a facut sa ne dorim mai mult, acu cu aceasta viata virtuala si mai ales cu devalorizarea competitilor , antrenorilor si mai ales lipsa de interes a autoritatilor nu mai este nici o sansa…..comozi dar multii .
O zi faina
Ai dreptate, lucrurile au ajuns intr-un minim istoric dar speranta intotdeauna exista. Din nefericire acum toti cauta scurtaturile si foarte putini sunt dispusi sa sacrifice pentru a ajunge in top. Eu ofer aici informatia si consultanta pentru cei care doresc. Am pregatit material pentru seminarii pe tema pregatirii sportivilor pentru performanta si daca vor exista entitati interesate, voi merge cu mare placere. Important e sa nu dezarmam.
Nu este usor sa mai ajungem sus pentru ca decalajul creste in fiecare zi, lucru care se vede la fiecare competitie internationala. Poate ca intr-o buna zi va veni si la conducere si acea ureche ce sa asculte glasul ratiunii.
La fel ca si in invatamant,in sport avem nevoie de o reciclare masiva a profesorilor,am ramas in urma fratilor…si asta se datoreaza in mare parte politicii si politicienilor incompetenti carne ne-au condus.
Tristetea cea mare e ca orice schimbare, chiar si cele in bine, intampina rezistenta din interior. In permanenta cei care vin la conducere au impresia ca stiu exact ce au de facut dar sunt prinsi foarte repede in mrejele metehnelor traditionale. Strategiile lor pe termen lung, au dus la situatii de-a dreptul hilare cu sportivi care castiga medalii de aur fara sa boxeze deloc sau categorii cu unul ori doi boxeri.
Cel mai grav mi se pare insa ca sportivul e pus in continuare la coada prioritatilor. Se practica in mod constant o subminare si o injosire a celui care ia pumnii si de pe urma caruia traiesc ei toti si pana cand cineva nu va realiza ca prima resursa ca importanta este SPORTIVUL, lucrurile nu au cum se misca in directia corecta.
Apreciez foarte mult munca pe care o faci aici, iar si mai mult apreciez opimismul si pozitivitatea transmise de tine. Bafta in continuare!
Ma bucura atunci cand mesajul meu ajunge unde trebuie. Tine aproape fiindca vin informatii interesante.
Orice sport e 75% mental.Asta se stie demult.
Lasand asta la o parte acum ceva vreme credeam ca o slabiciune sa ai antrenor personal pe partea psihica.Acum nu.
In fapt cred ca mai toti oamenii ar trebui sa aiba acces la psihologi.Presiunea sociala de azi e imensa si cred ca am ramane surprinsi daca s-ar face un studiu cati oameni sufera de boli mentale.Un subiect care nu s-a dezbatut pana in ultimul deceniu.
Adevarul este ca un numar important de oameni pencare-i vezi zilnic pe strada nu sunt normali la cap.
Asupra ponderii mentalului am sa aduc cateva informatii interesante in urmatorul articol. Acum spun doar atat, ultima carte citita pe tema asta se pornunta cert: MENTAL 100 %.